Busola
Până în ‘89, cum-necum, busola după care se mișca țara în învolburatul ocean al istoriei, stătea în mâinile câte unui singur cârmaci.
Domnitor, rege, conducător, secretar general, formula de adresare a contat mai puțin.
Important era faptul că țara avea o direcție, că direcția era stabilită în funcție de ce arăta busola și că era unul singur cel care să țină busola.
Chiar de era să o iei într-o direcție greșită, cu busola în mâna știai încotro trebuie s-o apuci ca să te redresezi.
(Și Slavă Domnului, am avut de câteva ori puterea să redresăm corabia, nimic de zis.)
Cât despre cel ce ținea busola, să nu uităm, nimeni nu-i de neînlocuit.
După 1989, situația se prezintă dramatic diferit: cârmaci ar mai fi - ba, uite că se și înghesuie să dea buzna -, direcții – câte vrei. Ai