Străzi, localuri şi obiceiuri vieneze, puncte de atracţie pentru turişti (GALERIE FOTO)

Obiectivele turistice din Viena atrag, pe lângă turişti străini, şi mare parte a localnicilor, care nu ezită să-şi petreacă timpul liber în diverse locuri din capitala Austriei. 

Graben, strada vitrină

Este una dintre cele mai cunoscute străzi vieneze şi se află în centrul capitalei Austriei. Graben este o stradă ca o vitrină, cu mult stil, deosebit de elegantă şi se numără nu numai printre cele mai frumoase străzi din Viena, ci chiar din Europa.

Istoria ei începe încă din timpurile romane, iar numele ei vine de la un şant (şant=graben), construit de romani, înaintea construcţiilor de întărituri din Vindobona (Viena). Pe parcursul istoriei sale, “zona Graben” s-a dezvoltat ca o zonă comercială cu cea mai veche piaţă comercială încă din secolul al XIII-lea.

Astăzi, strada este recunoscută prin casele sale elegante, cu faţade frumoase şi cu detalii arhitectonice deosebite, statui, magazine şi restaurante. Cafenelele de aici sunt căutate prin produsele de patiserie, iar vara mesele şi scaunele sunt amenajate pe terasă. Graben este o zonă pietonală, accesul maşinilor nu mai este permis din anul 1971. Graben, împreună cu străzile Kärtner şi Kohlmarkt, se numără printre primele şi cele mai scumpe zone din Viena. Strada este plină de viaţă şi prin festivalurile care au loc aici în mod regulat. În mijlocul ei se găseşte un impozant monument în stil baroc, “Die Pestsäule” (coloana holerei), care, aşa cum spune şi numele, a fost ridicată în amintirea sfârşitului epidemiei de holeră din anul 1600.

Griechenbeisl, localul oamenilor de cultură

Este unul dintre cele mai vechi localuri din Viena şi se găseşte pe strada Fleischmarkt 11, lângă Griechenkirche zur heiligen Dreifaltigkeit (Biserica grecească a Sfintei Treimi, singura construcţie sacrală a lui Theophil von Hansen, cel care a construit şi Parlamentul Austriei). Prima denumire este atestată documentar încă din anul 1447. La 1500, numele cârciumei a fost “Vulturul galben”, mai târziu s-a numit „Acoperişul roşu", “Îngerul Auriu” sau “Taverna lui Reichenberger”, până când la mijlocul secolului al XVII-lea în cartier s-au stabilit comercianţi greci, iar cartierul a primit numele de cartierul grecesc de unde şi numele actual al localului Griechenbeisl adică “Taverna grecească” precum şi numele bisericii greceşti, care este sediul metropoliţilor.

Artişti, pictori, politicieni şi oameni de cultură s-au întâlnit aici, au mâncat şi au băut, au discutat şi au filozofat, adesea până în zori de zi. Oaspeţi de seamă precum Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven, Franz Schubert, Richard Wagner, Johann Strauss, Johannes Brahms, Ferdinand Georg Waldmüller, Mark Twain, Franz Grillparzer, Johann Nestroy, Moritz von Schwind, Fjodor Iwanowitsch Schaljapin, Karl Lueger şi Ferdinand Graf von Zeppelin şi-au lăsat semnătura în sala numită “Camera lui Mark Twain” si au apreciat bucătăria tradiţională vieneză şi atmosfera plăcută a acestui local.

În secolul al XVII-lea aici a dat reprezentaţii periodice Marx Augustin (“Der liebe Augustin” = “Iubitul Augustin”) un Bänkelsänger* (cântăreţ pe bancă), a cărui amintire este păstrată la intrarea în local. În timpul vieţii, el a fost foarte iubit deoarece prin cântecele sale, chiar dacă a fost un beţiv notoriu, a reuşit să motiveze populaţia în special în timpul holerei. Legenda spune că în timpul holerei la 1679, Augustin care avea pe atunci 36 de ani a fost găsit mort şi aruncat în groapa comună înaintea porţilor oraşului. Acolo el s-a trezit a doua zi de fapt din beţie, înconjurat de cadavre şi a început să cânte. După acestă întâmplare, se pare că Augustin a trăit foarte mult povestind şi cântând păţania sa şi astfel a contribuit la naşterea propriului mit şi anume faptul că el a ieşit sănătos din groapa morţii.

* Bänkelsänger erau cântăreţi de un nivel social scăzut, care, acompaniindu-se cu instrumente (harpă, cimpoi, vioară), cântau despre evenimentele istorice sau actuale şi aveau mai ales caracter dramatic. Aceştia, începând din Evul Mediu, şi până în secolul al XIX-lea, au fost prezenţi în toată Europa, fiind la vremea aceea importanţi diseminatori de ştiri. Ca să fie văzuţi mai bine de public, de exemplu în pieţe, ei se urcau pe câte o bancă de lemn, de unde şi numele lor de cântăreţi pe bancă. Pentru a ilustra ceea ce se petrecea şi subiectele despre care cântau, ei se mai foloseau şi de tăbliţe pe care erau pictate “scene la subiect”. Ca să mărească mai mult curiozitatea spectatorilor, imaginile nu erau aliniate cronologic, ci cântăreţul arăta cu un băţ tăbliţa la care făcea aluzie.

Heeresgeschichtliche Museum, totul despre istoria Vienei

Muzeul de istorie militară este un muzeu important al armatei austriece care documentează prin exponatele sale istoria militară austriacă, în special prin arme, tancuri, avioane, uniforme, echipamente, steaguri, tablouri, medalii şi decoraţii, fotografii, nave de razboi şi documente. Muzeul aparţine statului, dar nu se subordoneză muzeelor ci Ministerului Apărării Naţionale. Aici se contopesc istoria militară şi de război, technica, ştiinţa, arta şi arhitectura într-un tot unitar. Ca cel mai vechi muzeu al Vienei, acest muzeu prezintă istoria monarhiei Habsburgice de la sfârşitul secolului al XVI-lea până în 1918, precum şi soarta Austriei după căderea monarhiei până în 1945, rolul armatei şi trecutul militar fiind în primul rând.

O vizită la Muzeul Militar merită inclusă într-o vizită la Viena pentru că este un eveniment deosebit pentru toată familia.  

Program muzeului: zilnic, de la 9.00 la 17.00

Preul de intrare: 5,10 euro

Preţ cu reducere: 3,30 euro (pentru studenţi, persoane peste 60 de ani)

Persoanele până la 19 ani au intrare liberă

Grupuri peste 9 persoane 3,30 euro de persoană

Intrare liberă în prima duminică din lună

Adresa: Arsenal Objekt 1, A-1030 Wien

“Heurige”, anul, pivniţa şi vinul 

 

“Heurige” în Austria are un dublu înţeles. Pe de-o parte, “Heurige” se numeşte un vin tânăr, vin din ultima recoltă, dar şi locul, localul sau pivniţa de unde îl primeşti. Cuvântul care derivă de la “heuer” este şi o denumire pentru “acest an”. Heuerig se poate traduce “anul acesta… mergi la heurige, stai la heurige şi bei heurige.

Dreptul viticultorului (Winzer) de a vinde vinul propriu la el acasă fără licenţă deosebită se face pe baza unei circulare a împăratului Josef al II-lea dată la 1784, un privilegiu prin care viticultorii vienezi pot să îşi vândă, maxim 300 de zile din an, vinul în regie proprie şi pe lângă aceasta să mai ofere şi un mic bufet. Când se vorbeşte de “ausg`steckt” şi un mic mănunchi de rămurele sunt prinse deasupra uşii la intrare înseamnă că “heurige” s-a deschis.

Grinzig, partea nobilă a oraşului

Grinzing, 19. Bezirk (sectorul 19) este un sinonim pentru o vizită la Heurige. Grinzing, cândva o oază verde la periferia Vienei, iubită de vienezi pentru excursiile de sfârşit de săptămână “la iarba verde”, a devenit o parte nobilă a oraşului, o atracţie turistică care aparţine necondiţionat unei vizite la Viena. În Grinzing se găsesc renumitele mari şi mici restaurante “Heurige”. Restaurantele Heurige, în comparaţie cu Heurige, sunt concesionate ca să vândă tot timpul anului pe lângă vinurile proprii şi vinuri străine şi să poată servi şi mâncăruri calde sau reci.

“Regiunii viticole Viena” îi aparţin podgorii care se află în interiorul graniţelor oraşului, iar cultivarea viţei de vie pe aproape 557 de hectare, corespunde cu 1,4 la sută din întregul teritoriu, fapt care face ca Viena să fie singurul oraş din lume cu o producţie proprie de vin.

În întreaga Austrie, podgoriile se întind pe o suprafaţă de 45.533 de hectare şi cuprind 65,5 la sută viţă de vie albă şi 34,5 la sută viţă de vie roşie. Anual, se produc în Austria, în medie, 2,5 milioane de hectolitri de vin, din care cea mai mare parte este consumată în ţară.

Hermesvilla (Vila lui Hermes)

Este un castel mic în Lainzer Tiergarten (Grădina zoologică Lainz), a cărui nume provine de la statuia din marmură albă a zeului grec Hermes, care se găseşte în acestă grădină. Franz Joseph I a făcut cadou împărătesei Elisabeta acest “Castel al visurilor” aşa cum îi plăcea împărătesei să–şi numească reşedinţa. Astăzi, Hermesvilla este folosit de Muzeul vienez pentru expoziţii. Vila este o clădire cu două etaje care ascunde multă istorie. La vremea construcţiei au fost folosite o mulţime de tehnici noi şi de pionierat. De exemplu, strada care duce la vilă a fost prima din Viena iluminata electric, iar de la 1896, casa a avut o centrală telefonică proprie.

Aici, în casa de vânătoare a “maiestăţii sale” se află păstrate în original sala de gimnastică şi dormitorul ornat dupa gustul excentricei împărătese Elisabeta (Sissi).

Pereţii dormitorului sunt împodobiţi senzaţional cu picturi după “Visul unei nopţi de vara” a lui Shakespeare, iar sala de gimnastică are pereţii acoperiţi cu scene care prezintă luptele gladiatorilor din antichitate. Castelului îi aparţine un parc cu un areal în suprafaţă de 36 ha care se continuă cu păduri de 2.400 de ha, ce aparţin Grădinii zoologice.

O vizită la Hermesvilla este recomandată, pentru că niciunde în altă parte în Viena nu se îmbină mai bine natura cu arta şi cultura.

Hermesvilla se poate vizita de la 1 aprilie până la 30 septembrie, de la 10.00 la 18.00, iar de la 1 octombrie până în 31 martie, de la 9.00 la 16.30.

Lainzer Tiergarten (Grădina zoologică Lainz)

Se află în Bezirk 13 (setorul 13) şi în cea mai mare parte, este o parte a pădurii vieneze şi anume partea de est a ei. Grădina zoologică are o suprafaţă de 25 km pătraţi şi este acoperită în proporţie de 80 la sută de pădure. Lainzer Tiergarten este o grădină zoologică în care animalele sălbatice se mişcă liber într-o rezervaţie naturală.

Aici se pot admira cerbi, căprioare, porci mistreţi, mufloni. O parte din animale se pot vedea chiar la intrare, la poarta Lainz (Lainzer Tor), într-o mică rezervaţie.

Istoria grădinii zoologice a început la 1561, când împăratul Ferdinand I a delimitat suprafaţa actuală înconjurând-o cu un gard de lemn şi a numit-o zonă de vânătoare imperială. În 1781, gardul de lemn a fost înlocuit pe o suprafaţă de 24,2 km cu un zid de piatră care a fost terminat în 1787. Între 1882 şi 1886 împaratul Franz Joseph I, a comandat construcţia vilei Hermes pe teritoriul actual al grădinii zoologice. Din 1919, arealul este deschis vizitatorilor, care sunt în fiecare an peste 300.000.

Din 1973, intarea este liberă.

(Text&foto: Rodica Roşca)

AICI IMAGINI DE LA VIENA

comentarii