- Multă lume se întreabă cum poate să stea de vorbă cu Iisus. Chiar așa… cum poți sta de vorbă cu Iisus? - Începi simplu: recunoscând că, de vreme ce L-ai primit ca Domn și Mântuitor, El e deja prezent. De aceea nu trebuie să-L „chemi” prin cine știe ce incantații sau formule „magice”. Înainte de toate, trebuie doar să „fii” cu El, ca să-I poți deschide loc în gândurile tale. - Dar cum se face că nu aud nicio voce. Cum să fie dialog dacă nu aud nimic? - Iisus nu vorbește cu „urechile” tale. El se adresează minții,…

Scena Seară târzie. O cameră liniștită. O lampă aprinsă pe birou. O Biblie deschisă la întâmplare. Stau pe scaun, cu coatele pe masă, frământând un gând care nu-mi dă pace. Conștiința nu e o voce din afară, ci una care se ridică din adânc, calmă, limpede, fără grabă. - Nu știu de ce m-a tulburat discuția de azi. Când mi-a spus omul acela că „liberul arbitru pur și curat, ca esență a libetății, s-a pierdut”, parcă mi-a luat ceva din demnitate. Ca și cum nu mai sunt om întreg. - Te-a atins pentru că libertatea, mai ales aceea a alegerii,…

- Tot aud expresia asta: „primește-L pe Iisus în viața ta”. Dar ce înseamnă, concret? Cum adică să-L primesc? Și… ca pe cine? - Întrebarea ta e exact începutul drumului. Nu-L poți primi pe Iisus „în gol”, fără să știi cine vine spre tine. Biblia spune că El vine în două ipostaze: Domn, Mântuitor. Tu ești chemat să crezi acest adevăr și să-I răspunzi personal. - Domn… Mântuitor… Rege… Sună mare. Eu sunt doar un om obișnuit. - Exact asta e frumusețea. Iisus nu vine ca un stăpân autoritar, ci ca Domn bun, care te conduce spre viață. Nu vine…

- Astăzi, într-o predică festivă, un tânăr evanghelist spunea cu entuziasm că trebuie să avem în vedere oamenii - pur și simplu. Că Iisus a venit pentru ei, așa cum sunt. Sună frumos, dar simt că lipsește ceva esențial. - Lipsește partea în care Iisus nu se mulțumește cu „oamenii” ca masă anonimă. Da, El a venit pentru toți, pentru cei păcătoși și neajutorați. Doar că nu a avut în vedere o relație generală, cu o mulțime amorfă. De aceea, El ne cheamă, pe fiecare în parte, pe nume. Nu mântuiește mulțimile, ci persoane. - Adică nu există o mântuire…

- Nu știu ce să fac… m-au chemat ca martor și trebuie să depun jurământ pe Biblie. Dar în religia mea sunt unii care-mi sugerează că e interzis să juri. Cu atât mai mult, pe Biblie. Mi-e teamă să nu greșesc înaintea lui Dumnezeu. - Înțeleg teama ta. Sunt destui care simt la fel. Dar hai să lămurim ceva: Biblia nu interzice mărturia solemnă în fața unei autorități. Scriptura interzice jurământul folosit ca manipulare sau ca așa zisă prorocie, acea promisiune despre viitor, care, în vremea Vechiului Testament, era întărită, uneori, de un jurământ. În instanță, tu nu promiți nimic…

- Biblia vorbește adesea despre „frica de Domnul”, dar și despre „teama de Domnul”. Există vreo diferență între „frică” și „teamă”? Sau sunt doar două cuvinte pentru același lucru? - Aparent, avem un nod în care sunt legate două concepte „gemene” și - într-un fel -, nu suntem departe de adevăr. De aceea, în vorbirea comună, nici nu ne prea ostenim când e să alegem, Doar că, relația cu Dumnezeu nu intră, nicidecum, în categoria lucrurilor „comune”. Așa că, da, în limbajul Bibliei, există o diferență reală, „frica” și „teama” nu sunt sinonime. Frică - reacție a omului însingurat chiar…

- Uite o întrebare interesantă: ce înseamnă să‑ți răstignești firea? Am tot auzit expresia, dar parcă e folosită prea vag. - Pe scurt, înseamnă să nu mai lași impulsurile dezordonate, egoiste sau reactive să fie centrul vieții tale. - Dar, până la urmă, ce este „firea” despre care citim atât de des în Scriptură? - Hai să clarificăm: „firea” în limbaj biblic nu e corpul tău, nici emoțiile tale, nici personalitatea ta. E modul vechi de a funcționa autosuficiența („mă descurc singur”), cu e-ul tău în centru. Înseamnă reacții necontrolate, frici care te conduc, dorințe pe care nu le poți…

- Ani de zile am auzit despre apostolul Toma că ar fi fost „necredinciosul”. Dar Scriptura nu-l numește așa. Cum am ajuns să transformăm un om sincer într-un exemplu negativ? - Printr-o etichetă repetată suficient de des încât să devină „adevăr”. Nu biblic, ci tradițional. O etichetă care a simplificat un personaj complex și a redus o întâlnire profundă, formatoare, cu Hristos la o banală lecție morală. - Și uite-așa o etichetă greșită poate schimba, chiar denatura, sensul unui text. Toma nu e necredincios. El e sincer și, într-un anume fel, curajos. Cum a ajuns să fie tratat ca un…

- O meditație atribuită unui monah renumit, pe care am citit-o recent concluzionează așa: „Nu se cuvine a milui pe acela ce poate lucra, dar șade nelucrător”. Cum să știu eu dacă omul din fața mea chiar „șade nelucrător”? Ce sunt eu - detectiv? Anchetator? Evaluator social? - Viața nu-ți dă timp pentru investigații. Viața îți pune în față oameni, nu dosare. Dacă ai încerca să verifici fiecare caz, ai ajunge obosit, suspicios și împietrit. Nu la asta te cheamă Hristos. Nu uita, în fața unei nevoi, întrebarea nu e dacă merită?. Dacă vrei să urmezi modelul lui Hristos, singurul…

- Doamne… chiar pot să Te întâlnesc și eu? - Da, poți. Adu-ți aminte, în dimineața Învierii, nu m-am arătat doar apostolilor, ci și oamenilor simpli. M-am apropiat de femei plângând, de Petru vinovat, de Toma îndoielnic, de cei din Emaus descurajați. Dacă M-am apropiat de ei, o voi face oridecâte ori mă veți chema. - Dar eu nu Te văd… cum să Te întâlnesc?” - Nu cu ochii Mă întâlnești, ci cu inima. Nu cu urechile, ci cu pacea din inimă. Nu cu mâinile, ci cu schimbarea lăuntrică. - Și dacă nu simt nimic? - Nici Maria nu M-a…