Site-ul nostru web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți și personaliza experiența și pentru a afișa reclame (dacă există). Site-ul nostru web poate include, de asemenea, cookie-uri de la terți precum Google Adsense, Google Analytics, Youtube. Prin utilizarea site-ului, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Ne-am actualizat Politica de confidențialitate. Vă rugăm să faceți clic pe butonul pentru a verifica Politica noastră de confidențialitate.

Sărbătoarea Schimbarea la față a Domnului – Îndumnezeirea naturii omeneşti

Schimbarea la față a lui Iisus Hristos sau Transfigurarea Domnului este un eveniment descris de Evangheliile sinotpice, în care Mântuitorul se schimbă la faţă pe Muntele Tabor.

Schimbarea la față se celebrează, conform calendarului ortodox şi celui romano-catolic, în fiecare an, în 6 august, fiind cunoscută în popor şi sub denumirea de Probojenia.

Această sărbătoare amintește de minunea petrecută pe muntele Tabor, unde Hristos își descoperă dumnezeirea Sa prin natura umană pe care a asumat-o.

Evanghelistul Matei spune „Și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina“ (Matei 17, 2), în vreme ce evanghelistul Marcu spune că veșmintele Lui s-au facut albe ca zăpada (Marcu 9,3).

Faptul ca Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos ca era „ca soarele“, iar Luca, vorbind despre veșmintele Sale, menționează că „erau ca zăpada“, ne descoperă că firea omenească nu a fost absorbită de cea dumnezeiască în Hristos, căci „zăpada“ nu a fost topită de „soarele“ din El.

Conform volumului Tradiţii şi obiceiuri româneşti, coordonat de editura Flacăra, Schimbarea la față a Domnului are ca semnificaţie momentul în care apostolii Mântuitorului, aflaţi pe muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci fiul Lui.

Denumirea de Probojanie vine de la verbul popular a probăzi, care înseamnă a certa.

Acum se proboze frunza şi iarba, adică s-au copt – iarba nu mai creşte şi frunza se îngălbeneşte. Se consideră că, până la această sărbătoare, trebuie terminat cositul şi făcutul fânului, pentru că se trec florile şi iarba îmbătrâneşte, diminuând calitatea furajelor.

În această zi, se aduc în biserici prinoase din struguri, se binecuvântează şi se împart. De acum, se schimbă fructele, care până la această vreme fuseseră veninoase şi apare prima dulceaţă a lor. Acum se gustă poama nouă din rodul viilor, spunându-se boabă nouă în gura veche.

Se crede că, în aceasta zi, nu e bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de cineva, că aşa vei fi tot anul, până la următoarea sărbătoare.

Fetele sunt sfătuite să nu se pieptene în această zi, pentru că n-o să le mai crească părul, aşa cum nu mai creşte nici iarba.

Despre cine spală haine în această zi, se spune că va fi năpădit de păduchi şi ploşnite. Femeile însarcinate, daca vor ţine această zi, vor avea o naştere uşoară, iar copiii ce îi vor naşte vor fi sănătoşi.

Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă (beţie, tutun etc) sigur că se vor vindeca.

Tot în acestă zi, tradiţia populară spune că este bine să evităm călătoriile, chiar şi cele pe distanţe scurte, căci s-ar putea să rătăcim drumul spre casă şi să ne mai întoarcem doar odată cu venirea berzelor.

De asemenea, în această zi se împart pachete cu fructe şi cu bucate de post, în memoria rudelor decedate.

By Actualități Arad

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Știri similare

No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.