Din letopisețul lui Ion Neculce aflam că prin anul 1710, când Rusia „a pornit război împotriva împărăției otomane“. Cronicarul relatează: „Atunci, marele Petru Alexievici, împăratul Moscului, trecănd Prutul, au venit drept la tărgul Iașilor, împreună cu împărăteasa lui, anume Ecaterina. Dumitrașcu-Vodă, domnitorul Moldovei, l-a primit cum se cuvenea pe împărat, care a stat la Iași trei zile.
Apoi au tras la tabăra pe care o avea pe Prut, chemănd acolo și pe domn și pe boierii săi și cu ei au șezut la masă și i-au cinstit bine și frumos și mai pe urmă a închinat împăratul cu niște vin de-al lui, de la franțuzi, care îndată cum au băut au mărmurit cu toții de beți bănd acel vin și n-au mai știut cum au dormit într-acea noapte și domnul și boierii”. Vinul „de la franțuzi” nu putea fi altul decât șampania.
Totuși, vinurile spumante au mai așteptat 100 de ani înainte de a începe a fi produse și în România. Deschizător de drumuri a fost profesorul Ion Ionescu de la Brad, care, în 1841, a preparat vinuri spumante obținute din plantațiile viticole ale podgoriei Iași, pentru Domnul Moldovei, Mihai Sturdza. În acest fel, România a devenit a patra țară din lume (după Franța, Rusia și Germania) cu producție autohtonă de vin spumant.
sursa: wikipedia.org
