Capitala Austriei este o colecție de palate (GALERIE FOTO)

Viena este orașul așa-numitelor Palais (palate). Noțiunea de Palais este folosită pentru a denumi un domiciliu nobil, dar nefortificat, care se găsește în oraș, deosebindu-se astfel de un castel, care era fortificat și se găsea mai ales la țară.

În timp ce la Roma palatele nobililor sunt denumite „palazzi“, la Paris ceva mai modest „hôtel“, iar la Londra simplu „houses“, la Viena s-a ales termenul de „Palais“.
Motivul pentru care în oraș există mai multe palate este acela că pe vremuri familiile nobile se subordonau unui anumit domnitor sau tron și pentru că nobililor le era important să își arate puterea financiară își construiau în oraș palate impunătoare.

Multe familii nobiliare din toate părțile Europei au ales Viena pentru că aceasta fiind capitala Imperiului era un oraș important politic, iar nobilii veniți aici ocupau și posturi de conducere în administrație sau militărie și făceau carieră pe plan politic sau social.

Pentru a puncta importanța propriei familii și ascensiunea pe scara socială, aristrocrații își comandau case luxoase, astfel că Viena, la fel ca Roma și Praga, este recunoscută prin palatele sale, mai ales în stil baroc.

Timpul barocului austriac a început după victoria asupra turcilor în 1683 și s-a terminat cam 100 de ani mai târziu, în 1780, odată cu moartea împărătesei Maria Terezia.

În Evul Mediu, Viena era dominată de case obișnuite și construcții sacrale. Palatele construite în timpul Renașterii au fost considerate demodate, odată cu începuturile epocii Baroc, și au fost renovate sau reconstruite.

Primul palat din Viena a fost construit în secolul al XVI-lea, în jurul Bisericii Minorite (Miniritenkirche).

Au fost construite palate și în afara zidurilor orașului, dar acestea au fost distruse de turci. După ce aceștia s-au retras și s-a început construcția mai multor palate, orașul, în scurt timp, și-a schimbat foarte mult înfățișarea.

Și, pentru că s-a intrerzis construcția în afara zidurilor orașului, nobilii s-au înghesuit să construiască în interiorul zidurilor, astfel că pe un teritoriu restrâns s-a adunat o colecție reprezentativă de palate baroc.

În cazul în care un nobil dorea să își construiască un astfel de palat, el trebuia să cumpere mai multe case de la cetățenii de rând, să le demoleze pentru a face loc construcției noi.

În acest fel, numărul caselor particulare s-a micșorat, în timp ce numărul palatelor a crescut simțitor.

Construcția palatelor a urmat în cele mai multe cazuri același plan. Fațada era construită direct la stradă, iar curtea se găsea în spate și era legată de stradă printr-o boltă.

De la această trecere boltită se urca la etajele superioare pe trepte impunătoare de-o parte și de alta, sau cel puțin pe o singură parte.

Fațada și mai ales poarta erau cele mai importante elemente și de aceea erau construite cât mai reprezentativ, bogat împodobite cu figurine, ornamente, cariatide și coloane.

Încăperile cele mai reprezentative se aflau la etajul superior, care, în cele mai multe cazuri, erau deosebit de înalte, deasupra cărora se găseau dormitoarele, pe când încăperile pentru personal erau adesea în pivniță sau într-o clădire alăturată.

În 1730, în Viena existau deja, nici mai mult, nici mai puțin, decât 248 de palate, iar numărul caselor obișnuite s-a diminuat la 930.

Din cauza aceasta, a existat și o enormă lipsă de spațiu pentru construit, astfel că s-a ajuns ca marile clădiri sacrale, precum Karlskirche sau Piaristenkirche, să fie construite în afara zidurilor orașului.

Construcția palatelor vieneze a atins punctul culminant în timpurile barocului european, iar baza economică pentru aceste construcții a fost asigurată după bătălia din 1629 împotriva turcilor, când nobilii, care erau și conducători militari, au primit de la împărat mari sume de bani și de bunuri drept despăgubire de război și astfel au putut să își permită să își construiască palate proprii.

Construcția acestor palate la Viena a fost făcută de nobili din toate părțile monarhiei (de ex. Esterhazy, Lobkowitz, Palffy, Auersperg, Lubomirski), dar și aristrocrați din Germania (Metternich, Württemberg), Franţa (Prinz Eugen), Rusia (Rasumofsky), Spania (Hoyos), Portugalia (Silva-Torucca) sau Italia (Pallavicini Caprara, Collalto), care s-au mutat în Viena în clădiri reprezentative.

Numărul mare de palate din Viena de la începutul secolului XVIII, care aparțineau diferitelor familii nobiliare, este o dovadă că aici își avea rezidența și stăpânitorul. Curând s-a ajuns ca, totuși, în interiorul zidurilor orașului să numai existe loc suficient pentru palate mari și a început să se construiască și în jurul orașului, unde era mult loc și terenurile se puteau obține la prețuri mai mici.

Aceste palate din afara orașului, ca să fie și mai reprezentative, erau înconjurate de grădini mari, a căror aranjare era la fel de importantă ca și locuința în sine, iar construcția și natura se completau reciproc.

Pentru amenajarea grădinii se folosea și o arhitectură corespunzătoare, la fel ca pentru construcție și, de cele mai multe ori, se lua drept exemplu grădinile de la Vesailles.

Grădina, ca o prelungire a clădirii, era folosită pentru diverse reprezentații, teatru, muzică, serbări și focuri de artificii.

Nimic nu era lăsat la voia întâmplării, copacii și gardurile vii erau tunse cu exactitate. (Ex. de grădini baroc: Belvedere, Obere Belvedere, Liechtenstein, Schönburg).

Un rol deosebit în aceste grădini îl juca apa sub formă de fântâni arteziene, cascade sau jocuri de apă.

Interiorul clădirii trebuia să îmbine opulența cu confortul, să corespundă și pretențiilor arhitectonice, astfel că aranjamentul interior a ajuns să coste la fel de mult (uneori chiar mai mult) decât construcția în sine.

S-a ajuns astfel ca nobilii să aibe un palat în oraș și unul cu grădină în afara orașului.

A doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu Revolutia de la 1848, a adus schimbări radicale în situația economică, astfel că numărul palatelor a scăzut, multe au fost demolate pentru a face loc băncilor sau caselor de închiriat, mulți nobili au scăpătat și nu și-au mai putut permite să întrețină un astfel de palat sau nu și-au mai dorit să rămână în oraș și s-au retras la țară.

Totuși, s-au mai construit și palate noi, în stil Historismus, Neobaroc sau Neorenessaince, dar cei pentru care au fost construite nu mai erau nobilii, ci mai ales evreii bogați, bancheri, industriași sau mari comercianți.

Epoca palatelor a luat sfârșit odată cu Primul Război Mondial, când multe dintre ele au fost distruse, iar după cel de-al Doilea Război Mondial au fost demolate în loc să fie salvate.

Cele mai multe dintre palate adăpostesc bănci, instituții politice sau economice și de aceea pot să fie văzute astăzi numai din exterior, dar totuși cei interesați pot arunca o privire în hol sau casa scării.

O parte dintre palate adăpostesc muzee sau hoteluri și sunt, deci, deschise turiștilor.

(text&foto: Rodica Roșca)

AICI FOTO CU PALATE DIN VIENA

Palate din centrul Vienei:

Palais Coburg– Stadtpalais des Prinzen Eugen – Palais Württemberg – Palais Erzherzog Albrecht – Palais Königswarter – Palais Esterházy – Palais Starhemberg – Palais Collalto – Palais Lobkowitz – Palais Lamberg – Palais Dietrichstein-Ulfeld – Palais Caprara-Geymüller – Palais Obizzi – Palais Gomperz – Palais Pálffy – Palais Strattmann – Palais Colloredo-Mansfeld – Palais Harrach – Palais Mollard-Clary – Palais Kinsky – Palais Batthyány-Schönborn – Palais Batthyány – Palais Fürstenberg – Palais Questenberg-Kaunitz – Palais Windischgraetz – Palais Modena – Palais Breuner – Palais Porcia – Palais Bartolotti-Partenfeld – Palais Erzherzog Carl – Palais Erdödy-Fürstenberg – Palais Rottal – Palais Cavriani – Palais Pallavicini – Palais Trauttmansdorff – Palais Eskeles – Erzbischöfliches Palais – Palais Hardegg – Palais Montenuovo – Palais Schey – Palais Erzherzog Ludwig Viktor – Palais Todesco – Palais Erzherzog Wilhelm – Palais Larisch-Mönnich – Palais Dumba – Palais Herberstein – Palais Ofenheim – Palais Wertheim – Palais Lützow – Palais Leitenberger – Palais Epstein – Palais Henckel-Donnersmarck – Palais Helfert – Palais Ephrussi – Palais Ferstel – Savoyisches Damenstift – Palais Wilczek – Palais Seitern – Palais Dorotheum – Palais Corbelli-Schoeller – Palais Eschenbach – Palais Equitable – Palais Gatterburg – Palais Sturany – Palais Lieben-Auspitz – Palais Niederösterreich – Palais Dietrichstein – Palais Grundemann-Esterházy – Palais Liechtenstein – Palais Montenuovo – Palais Starhemberg – Palais Pálffy – Palais Gutmann – Palais Zeppezauer – Palais Wiener von Welten – Palais Blankenstein – Palais Fellner-Feldegg – Palais Szechenyi – Palais Kaiserstein – Palais Obentraut – Palais Wehli – Palais Léon – Palais Wickenburg – Palais Pergen – Palais Nimptsch – Palais Abensberg-Traun – Palais Klein – Palais Landau – Palais Mayr – Palais Orsini-Rosenberg.

comentarii