– Iisus este Domn. El este Stăpânul universului. Și uite că, citind Scriptura, aflu că El ne numește, nici mai mult, nici mai puțin decât… prieteni. Cum poate să mă numească pe mine, un boț de țărână, prietenul Lui? Nu e prea mult?
– Nu e deloc prea mult. E exact ce vrea El. Adu-ți aminte, El însuși a declarat în modul cel mai clar că nu a venit să I se slujească ci, ca El să slujească. Mai mult, El s-a jertfit pentru noi. Din această perspectivă, trebuie să înțelegem că Domnul Iisus nu caută supușenie servilă, ci o apropiere la nivelul inimii. Nu caută frică, ci iubire. Iisus este un Domn care nu impune un regim bazat pe executare de ordine, ci dorește împlinirea voii Lui – ce diferență, chiar la nivel semantic, între „poruncă” și „Voia lui Iisus”? Iar despre Voia Lui, adu-ți aminte ce citim în Scriptură: ea este „bună, plăcută și desăvârșită”.
– Pentru cine?
– Apoi pentru toți, dar mai cu seamă pentru cei care s-au decis într-un moment binecuvântat al vieții, să-l primească în inimă.
– Aș putea spune că prietenia cu Iisus nu este doar o metaforă?
– Corect. Este esența relației pe care El o propune.
– Dar, totuși… ascultarea rămâne. Nu e asta tot un fel de supunere?
– Poate. Știm că ascultarea robului vine din frică, din conștientizarea suferinței pe care o poate provoca pedeapsa stăpânului, dar ascultarea prietenului se naște din iubirea și respectul care-i leagă pe prieteni.
– Robul ascultă, de cele mai multe ori, din reflexul de a nu fi pedepsit.
– Da, iar prietenul ascultă ca semn al dorinței de a rămâne mereu aproape. Robul execută ordine, porunci. Prietenul împlinește cu bună știință, voia – dorința, dacă vrei – prietenului său.
– Mă gândesc că am putea spune că robului îi este mereu frică de stăpân în vreme ce prietenul prețuiește fiecare minut petrecut alături de prietenul său.
– Da, pentru că tu nu faci voia Lui ca să eviți pedeapsa, ci pentru că Îl iubești prea mult ca să nu te bucuri să o împlinești.
– Și cum se vede iubirea asta în viața unui creștin?
– Răspunsul direct este: nu doar în vorbe, ci și în fapte. Ceea ce trebuie să reținem este faptul că în relația cu Iisus Hristos lucrurile se petrec, în general, la nivel de fapte cotidiene, de „lucruri mărunte”. Prietenia cu Iisus nu este un spectacol grandios, cu focuri de artificii și momente de suspans. Viața cu Iisus Hristos nu începe și nu se continuă cu gesturi mari, ci cu pași mărunți, dar relevanți. Atât cât să poată fi simțiți în inima celui care se bucură de prezența Lui și, urmare acestui fapt, să se simtă îmboldit mereu să-I împlinească Voia. M-aș gândi să-ți ofer câteva exemple ca să vezi diferența: îi faci voia atunci când promovezi un gând bun în locul unui impuls egoist, o rugăciune scurtă în locul unei reacții nervoase, faci o alegere curată în locul unei scurtături morale, rostești o vorbă blândă în locul unei replici tăioase și promovezi o renunțare la orgoliu în locul unei lupte inutile.
– După cum văd, prietenia se vede în detalii, nu în spectaculos.
– Da, pentru că prietenia cu Iisus are o energie interioară profundă: iubirea. Iar iubirea adevărată, așa cum spuneai, nu are nimic spectaculos.
– Să revenim un pic la „poruncă” versus „Voia Mea”. Știu că, la un moment dat, Iisus le-a spus ucenicilor: „vă dau o poruncă nouă”. Nu e vorba aici, tot de o poruncă?
– Am să te rog să fii de acord că aici avem de a face cu un limbaj vechi, dar cu un conținut radical schimbat. Într-adevăr, este un cuvânt vechi, dar cu un conținut nou. „Porunca” Lui nu este o lege în sensul în care termenul este consacrat în Vechiul Legământ, ci – în context – ea definește o direcție a inimii transformate prin acceptarea jertfei lui Hristos. Ce spune El? Ne poruncește să ne iubim. Ce „poruncă” mai frumoasă și mai înălțătoare. Iisus nu operează cu porunci normative, ci ne prezintă care este „Voia Lui” – voia care se exprimă ca o trăire a inimii, nu ca și obligație.
Te rog să observi, El nu spune: „Vă poruncesc să iubiți.” El spune: „Vă dau ceva nou, vă chem la un nou mod de a vă relaționa unii cu alții dar, în primul rând, cu Mine, care sunt Domnul vostru.”
– Mi se pare sau în momentul acela, Iisus a operat o schimbare de paradigmă – iubirea ca natură de a fi, nu ca și normă impusă din afară?
– Putem spune și așa. De vreme ce știm că Iisus nu a venit ca să strice Legea, ci să o împlinească, este limpede că trebuia să opereze niște shimbări, fără a anula ceea ce a fost înainte. Iar pentru asta, Mântuitorul „a pus în operă” însăși esența de a fi a lui Dumnezeu: dragostea. Știm, Dumnezeu este dragoste. El a iubit atât de mult lumea, că L-a dat pe Unicul Său Fiu ca jertfă. În numele dragostei, Iisus a acceptat jertfa supremă, iar după aceea, tot dragostea a fost cea pe care a lăsat-o ca să ne ajute să răzbim.
– Nu-i greu de înțeles, dar…
– Dar ți se pare că e greu să accepți că, în lumina acestei Iubiri, Cel care s-a jertfit pentru noi, niște păcătoși, ne eliberează de sub statutul de „robi” și, culmea, ne ridică la rangul de prieteni. Cu alte cuvinte, ne aduce atât de aproape de El, încât să-I cunoaștem voia în cele mai mici detalii și să avem și „cheia” cu ajutorul căreia să o putem împlini.
– Altfel cum am putea să reușim?
– Exact. Și, ca parte a „paradoxului”, El ne ajută să-I cunoaștem voia prin aceea că ne-a trimis Duhul Său Sfânt care ne este nu numai Mângâietor, dar și ajutor.
– Și cum pot să știu ce vrea El de la mine? Recunosc că nu am mereu răspunsuri clare.
– Hai să precizăm un lucru general valabil în relația cu Iisus Hristos: Voia Lui nu este niciodată ascunsă. Nu ai nevoie de doctorate, de prelegeri savante sau de cine știe ce eforturi supranaturale pentru a ști ce așteaptă de la tine.
– Așa este. Uite așa mi-ai adus aminte de ceea ce ne spune Iisus despre „jugul” Lui…
– …da, care este „bun” și „povara ușoară”. Ce poate fi mai ușor decât să simți „povara” iubirii lui Hristos? De aceea, am să îți spun că cel mai simplu și direct mod în care Voia Lui poate „citită” este după felul cum dă roade în viața. Voia lui – împlinirea ei – aduce lumină, nu lasă loc confuziei, aduce pace, nu frică, derută – și nu uita, pacea Lui întrece orice pricepere. Voia lui Iisus aduce curăție, eliminând vinovăția toxică, rușinea, aduce adevărul în gând și faptă, nu compromis și, cu atât mai mult, compromitere. Nu în ultimă instanță, împlinirea Voii Lui va aduce iubire în relația ta cu semenii – oricine ar fi.
Când ceva produce aceste roade, înseamnă că se împlinește voia Lui.
– Deci prietenia cu Iisus este o relație în care iubirea și respectul sunt, deopotrivă, resurse dar și forțe „motrice”?
– Da. Iubirea te atrage spre Iisus cu o putere căreia, dacă ești sincer în inimă, nu-i vei putea rezista. Respectul îți amintește cine este El și ce a făcut El pentru tine. Voia Lui îți arată cum să trăiești în prietenie Lui.
Nu-l vei mai asculta de frică ci pentru că Îl iubești prea mult ca să nu te bucuri să faci ceea ce dorește El.
– Dacă înțeleg bine, trăind într-o astfel de relație cu Domnul Iisus, mă transform din „rob” în „prieten”. Ce devin cu adevărat, trăind așa?
– Devii ceea ce a intenționat El să fii: un om nou, care nu mai trăiește din frică, ci din iubire; nu din obligație, ci din dorința inimii.
Înainte de a încheia aș vrea să clarificăm un lucru esențial: prietenia cu Iisus nu este un titlu, o patalama zăngănitoare. Nu te împăunezi cu asta, nu te apuci să te lauzi. Ea este esența procesului de transformare pe care trebuie să-l parcurgi pe drumul către sfințenie, pe drumul către o contopire deplină cu El, cu Voia Lui. Și ea trebuie să se vadă în faptele vieții tale de fiecare zi.
10 pași mărunți pentru a trăi ca prieten al lui Iisus
– Spune-mi concret: ce pot face azi ca prieten al Lui?
– Ea se construiește cu pași mici, dar constanți.
Oprește-te 30 de secunde și spune din toată inima: „Iisuse, vreau să-Ți fac voia și să mă bucur făcând așa.”
Alege un gest de iubire față de cineva și îndeplinește-l fără șovăire.
Renunță la un gând toxic și înlocuiește-l cu un gând curat. Mergi pe urmele lui și împlinește-l.
Fă un bine anonim cuiva aflat în nevoie – prietenii Lui seamănă cu El.
Spune o rugăciune scurtă, dar autentică: „Doamne, ajută-mă să rămân în iubirea Ta.”
Citește un verset, ia-ți timp să meditezi și lasă-l să te modeleze.
Mulțumește-I pentru orice lucru care vine de la El – recunoștința apropie.
Caută un moment de liniște și „stai de vorbă cu El” – prietenia se hrănește cu prezență și cu părtășie.
Caută să faci pace cu cineva – prietenii Lui sunt făcători de pace.
Alege mereu adevărul, chiar dacă, pentru început, nu-I prea ușor – prietenia nu trăiește în minciună.
Silviu RAȚIU
