– Cineva m-a surprins spunându-mi că nu înțelege cum poate un om educat, rafinat, cultivat, să fie ignorant spiritual. Nu ți se pare paradoxal?
– E paradoxal doar dacă e să crezi că educația și revelația vin pe aceeași cale. Dar ele vin pe drumuri diferite. Educația deschide mintea. Revelația deschide inima. Și sunt mulți oameni cu mintea larg deschisă și cu inima complet închisă.
– Dar cum se poate ca un om să știe atâtea despre lume și totuși să nu știe nimic despre Dumnezeu?
– Pentru că lumea se învață prin studiu, în vreme ce pe Dumnezeu Îl cunoaștem prin deschiderea, mai întâi, a inimii iar mai apoi, prin transformarea minții. Apoi, știința cere efort, pe când Harul nu. Harul se primește. Problema e că omul modern preferă efortul în loc să-și recunoască vulnerabilitatea și să accepte darul fără plată pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi toți.
– Și totuși, mai pe înțeles, ce înseamnă că „Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință”?
– Înseamnă că Dumnezeu nu pedepsește pentru ceva ce omul n-a cunoscut. Nu-l judecă pentru ce nu i s-a descoperit, respectiv nu cere socoteală pentru lumina pe care omul n-a primit-o din neștiință. Ignoranța involuntară nu este vină în ochii lui Dumnezeu, ci doar o limitare a opțiunilor în privința unui aspect esențial al vieții: spiritualul.
– Da, dar versetul continuă: „acum poruncește tuturor să se pocăiască”. De ce „acum”?
– Pentru că imperativul „pocăinței” este mereu actual. Mai cu seamă că, toată lumea știe – sau, mă rog, ar trebui să știe – Lumina care duce spre mântuire a venit, Adevărul s-a întrupat, iar Evanghelia a fost – și este și în zilele noastre – vestită. Cu putere și cu relevanță incontestabilă – vezi milioanele de oameni de pe toată întinderea Pământului care se întorc la Hristos. De aceea, trebuie s-o spunem foarte clar, ignoranța scuză doar până când lumina ajunge la tine. După aceea, n-o mai poți numi așa și nu te mai poți ascunde în spatele ei.
– Omul modern e, în general, educat sau, în cel mai rău caz, are acces mult mai larg la informație. Cum poate fi totuși „în neștiință”? În aceste condiții, cum poate invoca ignoranța?
– Deși poate părea ciudat, dar să știi că informația în sine nu e totul, ea nu vindecă, singură, orbirea. Tehnologia nu înlocuiește, revelația. Nu are cum. Ea pune la dispoziție informația și atât. Nu o prelucrează. Aceasta este sarcina omului iar în ce-l privește, el are la dispoziție atât mintea cât și inima. Dacă rămâi numai la nivel de inteligență, nu te mira că nu vei avea revelație, chiar că te poți revendica emancipat. Pentru că emanciparea nu vindecă golul interior, succesul, oricât ar fi de mare și cât de mult ar cuprinde viața ta, nu dă sens. Rațiunea nu poate atinge locul unde locuiește sufletul.
– Deci omul modern poate fi plin de diplome și totuși gol pe dinăuntru?
– Exact. Poate cunoaște universul și să nu se cunoască pe sine. Poate explica lumea și să nu-și înțeleagă inima, poate vorbi despre sens și să nu-l trăiască. Nu în ultimă instanță, poate fi expert în tot și străin de Dumnezeu. Adu-ți aminte de C.S. Lewis – el a mers până la capăt: de la ateu convins, deși a crescut într-o familie cu tradiție în creștinism. → la teist → apoi, la un creștinism luminat, acceptat cu o bucurie imensă în inimă. Pentru ca, în final, să ajungă unul dintre cei mai însemnați apologeți ai creștinismului, lăsând o moștenire impresionantă și un nume cu o rezonanță universală.
– Aș fi interest să dezbatem un pic și acest aspect: ce se întâmplă când un om care ajunge la un nivel superior de cunoaștere firească primește lumină? Când aude și, prin Harul lui Hristos, devine receptiv la Evanghelie?
– Ei bine, din acel moment încetează scuza cu „vremurile de neștiință”. Nu te mai poți ascunde. Atunci intervine responsabilitatea. Pentru că Evanghelia te pune în fața unei decizii. Există în Deuteronom cap. 30, un verset, extraordinar în sensul acesta: „Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul… Alege!”. Două lucruri esențiale ce trebuie reținute: primul, Dumnezeu îți pune în față alegerea doar după ce ți-a vorbit, ți-a prezentat alternativele. Cu alte cuvinte, abia după ce ai ajuns în situația de a cunoaște, de a ști. Iar al doilea adevăr, despre care ar merita să vorbim cu un alt prilej, este faptul că, de ales, alegem în fiecare zi. Privește la felul cum ne vorbește Cuvântul: „îți pun în față azi…”, iar acest „azi” este în fața pchilor tăi oridecâte ori deschis Biblia.
– Cum ar veni, un fel de „prezent continuu” care-ți stă în față mereu.
– Corect. Altfel spus, va trebui să dai un răspuns chemării pe care ai auzit-o prin Evanghelie. Și, lucru important, nu vorbim de responsabilitatea de face ceva pentru a merita, ci de responabilitatea de a alege să primești ceea ce Iisus Mântuitorul îți oferă.
– Și dacă cel ce aude Vestea cea bună refuză?
– Atunci nu se va mai putea apăra că a făcut-o din ignoranță. I s-a vorbit deschis despre opțiuni, i s-a pus în față alegerea, i s-a deschis perspectiva clară a Luminii și a modului cum poate să se elibereze de puterea întunericului. De acum nu mai poate spune că n-a știut. Pentru că alegerea este la el, iar dacă răspunsul este un refuz, nu mai vorbim de întuneric datorat neștiinței ci de întuneric ales cu bună știință.
– Și eu? Unde crezi că sunt eu în toată povestea asta?
– Ai avut și tu vremuri de neștiință. Și Dumnezeu nu ți le-a ținut în seamă. Te-a așteptat, te-a luminat pas cu pas, te-a chemat cu răbdare și cu blândețe. Iar modul cum ai răspuns ți-a deschis o nouă perspectivă asupra vieții.
În loc de concluzie
Da, un om poate fi educat și totuși ignorant spiritual. Pentru că educația formează mintea, dar numai Dumnezeu poate trezi inima.
Și vestea bună este aceasta: Dumnezeu nu condamnă ignoranța, ci este pregătit să o vindece, să-i dea sens real. Nu pedepsește întunericul dacă nu este unul asumat în mod deliberat. Mai mult, Dumnezeu și-a dat Unicul Fiu pentru ca cei care cred în El, să trăiască în lumină. Acum și în veci.
Pași mărunți
- Nu confunda inteligența matură cu maturitatea spirituală. Sunt două lucruri diferite.
- Roagă-te pentru oamenii educați, nicidecum împotriva lor. Ignoranța lor e adesea o rană. Și nu uita. Dumnezeu urăște păcatul, niciodată pe păcătos.
- Fii blând, nu polemic. Oamenii educați nu au nevoie de argumente, ci de lumina care vine dintr-o inimă iubitoare.
- Fii o fereastră, nu un zid. Lasă-l pe Hristos să se vadă în tine. Nu te lupta să câștigi lupte de cuvinte – fii calea prin care Cuvântul ajunge la cei care încă nu-l cunosc.
Silviu RAȚIU
