– Tot aud expresia asta: „primește-L pe Iisus în viața ta”. Dar ce înseamnă, concret? Cum adică să-L primesc? Și… ca pe cine?
– Întrebarea ta e exact începutul drumului. Nu-L poți primi pe Iisus „în gol”, fără să știi cine vine spre tine. Biblia spune că El vine în două ipostaze: Domn, Mântuitor. Tu ești chemat să crezi acest adevăr și să-I răspunzi personal.
– Domn… Mântuitor… Rege… Sună mare. Eu sunt doar un om obișnuit.
– Exact asta e frumusețea. Iisus nu vine ca un stăpân autoritar, ci ca Domn bun, care te conduce spre viață. Nu vine ca un judecător rece, ci ca Mântuitor, care te ridică. Nu vine ca un politician, ci ca Rege al unei Împărății a păcii.
– Și eu ce fac?
– În temeiul credinței, îi deschizi. Nu cu ritualuri, nu cu performanțe, ci cu sinceritate și cu responsabilitatea deplină a hotărârii pe care o iei…
– Dar cum „deschid”? Cum se face asta? Ce înseamnă, de fapt, „a-L primi”?
– Biblia folosește o imagine simplă: „Iată, Eu stau la ușă și bat.” E vorba de „ușa” inimii tale, desigur. A-L primi înseamnă să spui: „Doamne Iisuse, intră în viața mea, schimbă-mi inima, fii Mântuitorul meu și Domnul meu.”
– Atât? N-ar trebui să simt ceva anume? Un fior, o revelație, ceva?
– Nu. Primirea nu e emoție, ci decizie. Nu e magie, ci încredere. Nu e perfecțiune, ci deschidere.
– Și dacă Îl primesc… ce urmează? Ce se întâmplă după ce Îl primesc?
– Urmează umblarea cu El. Nu un maraton spiritual, ci un drum în doi. El nu te împinge, nu te trage, ci merge cu tine.
– Și cum arată asta?
– Arată ca o viață în care nu mai ești singur în decizii, nu mai ești singur în momente de cumpănă, în vinovăție, nu mai ești singur în confuzie. Arată ca o viață în care cineva bun îți ține ritmul, iar asta o simți cu toată ființa ta.
– Și dacă nu sunt pregătit? Dacă nu știu destule?
– Nimeni nu e pregătit. Adu-ți aminte, tâlharul de pe cruce. Era el „pregătit”. Iisus nu caută oameni pregătiți, nu a venit pentru campioni ai pioșeniei, ci pentru oameni disponibili, oameni care realizează care este starea lor decăzută și aleg să nu mai continue așa. Restul – cunoștința deplină, ascultarea cu toată ființa, darurile și roadele, vin pe drum. Schimbarea – ai auzit de „metanoia” – vine pe drum. Prin umblarea în ascultarea de El.
– Deci pot să vin așa cum sunt?
– Exact așa cum ești. Să știi că există un cântec deosebit care spune chiar așa: „Așa cum sunt, la Tine vin…”. Primirea nu e un test, e o alegerea. Pe care trebuie să ți-o asumi. Cu credință fermă. Momentul în care Îl primești pe Iisus reprezintă începutul unei relații extraordinare, a unei călătorii la capătul căreia, așa cum spune Apostolul Pavel, ne așteaptă, pe fiecare, „cununa alergării”.
– Și dacă nu reușesc să trăiesc cum trebuie?
– Nimeni nu reușește singur. Nu uita, El este Mântuitor pentru ca, primindu-L, să te ridici din marasmul vieții de păcat dar, detaliu foarte important, trebuie să-L primești, în același timp, ca Domn – ca să te conducă, să te călăuzească, să te apere – uneori chiar și împotriva ta! Nu uita, El e Rege – ca să-ți dea direcție. Tu trebuie doar să rămâi deschis și să-L urmezi.
4 pași mărunți – cum Îl primesc pe Iisus în mod practic
- Spune-I sincer că ai nevoie de El. O propoziție simplă precum „Iisuse, îmi dau seama că, așa păcătos cum sunt, am nevoie de Tine. Cred că numai Tu mă poți salva.”. Deschide ușa inimii tale fără presiune sau ritual.
- Recunoaște-L ca Domn și Mântuitor. Spune în sinea ta că accepți autoritatea Lui bună și lucrarea Lui de salvare în viața ta.
- Deschide-I un spațiu în ziua ta. O pauză chiar și de câteva minute (!) în care să stai de vorbă cu El, simplu, din inimă. Uneori ajunge să spui „Iisuse, sunt aici, vreau să continui cu Tine”, pentru ca să se mențină ritmul umblării cu El.
- Fă un gest, oricât de mic, în prin care să-l mărturisești așa cum este El: un gest de blândețe, iertare sau generozitate, un cuvânt de încurajare, o rugăciune – devin semne ale prezenței și lucrării Lui în viața ta dar și un mesaj simplu și convingător pentru cineva care tocmai are nevoie de un strop de Lumină.
Silviu RAȚIU
