– Astăzi, într-o predică festivă, un tânăr evanghelist spunea cu entuziasm că trebuie să avem în vedere oamenii – pur și simplu. Că Iisus a venit pentru ei, așa cum sunt. Sună frumos, dar simt că lipsește ceva esențial.
– Lipsește partea în care Iisus nu se mulțumește cu „oamenii” ca masă anonimă. Da, El a venit pentru toți, pentru cei păcătoși și neajutorați. Doar că nu a avut în vedere o relație generală, cu o mulțime amorfă. De aceea, El ne cheamă, pe fiecare în parte, pe nume. Nu mântuiește mulțimile, ci persoane.
– Adică nu există o mântuire „la grămadă”?
– Nu. Mântuirea este una singură, prin Jertfa Lui, dar felul în care ea se aplică în viața fiecăruia este unic. Adu-ți aminte, de la început, Dumnezeu ne-a înzestrat cu libertatea de a alege. Asta înseamnă că niciodată nu ne va vârî pe gât nimic, chiar de ar ceva nemaipomenit. Iisus nu lucrează „în serie”, ci doar „la cerere”. El își croiește lucrarea după măsura inimii fiecăruia.
– Îmi place imaginea asta… dar cum adică „croiește”?
– Gândește-te la un croitor bun. Nu îți dă o haină standard, ci îți ia măsura. Așa face și Iisus: bate la ușa inimii, iar când Îi deschizi, intră și începe să lucreze în tine într-un mod care ți se potrivește. Nu te presează într-o formă străină, nu te lasă într-o haină prea largă sau prea strâmtă.
El știe exact unde te strânge viața și unde îți este prea largă.
– Dar de ce atâta grijă pentru fiecare? De ce „personalizare”? Nu ar fi mai simplu să fie la fel pentru toți?
– Pentru că niciunul dintre noi nu e la fel. Dumnezeu ne-a creat unici. Avem istorii diferite, răni diferite, frici diferite, ritmuri diferite. Cum ar putea mântuirea să fie trăită identic în două existențe atât de diferite?
Iisus nu vrea să ne uniformizeze, ci să ne transforme păstrând unicitatea fiecăruia.
– Deci mântuirea, ca manifestare a Harului lui Dumnezeu, e aceeași, dar experiența primirii și, apoi, a desăvârșirii prin reînnoirea inimii și transformarea minții e personală.
– Exact. Și tocmai asta o face vie. Dacă ar fi o haină standard, mulți ar simți că nu li se potrivește și ar lăsa-o undeva, uitată. Dar când simți că mântuirea e „a ta”, că te atinge acolo unde ești tu, nu o mai lași din mână.
– Și totuși… nu e riscul ca oamenii să creadă că mântuirea se adaptează la preferințele lor?
– Nu la preferințe – la inimă. La nevoile reale, nu la mofturi. Mântuirea nu se negociază, dar se primește și se desăvârșește diferit. E ca lumina soarelui: aceeași pentru toți, dar fiecare o primește altfel, în funcție de fereastra pe care o deschide.
– Frumos spus. Și la final?
– La final, fiecare va da socoteală de felul în care și-a purtat darul. Nu de cât de mare a fost darul, ci de cât de fidel l-a purtat în inimă.
6 pași mărunți pentru a primi o mântuire „pe măsură”
- În primul rând, deschide ușa inimii tale atunci când auzi chemarea lui Iisus fără ezitare. Un gest mărunt, dar consecințele sunt cele care te vor face să te bucuri și să-I mulțumești.
- Încrede-te cu toată inima în Iisus. El îți cunoaște cel mai bine „măsurile” și are pregătit cel mai potrivit „material” pentru ca să-ți ofere o Mântuire pe care s-o poți trăi, alături de El, până la capăt și s-o faci cu bucurie.
- Observă în timp, unde „te strânge” și unde „îți e prea largă” viața ta spirituală. Poate e o disciplină care te apasă sau o libertate pe care o folosești greșit. Observarea e primul pas spre potrivire. Nu uita să-I încredințezi toate problemele tale lui Iisus. Cu ajutorul Lui vei reuși să faci toate „ajustările” necesare unei vieți de credință rodnice.
- Roagă-L întotdeauna pe Hristos să-ți arate ce vrea să croiască în tine. Nu ce vrei tu să schimbi, ci ce vede El că trebuie ajustat. E o rugăciune simplă, dar profundă.
- Fă cât mai des măcar un gest mic care să corespundă „măsurii” tale de azi. Un pas mic, nu o revoluție: o iertare, o renunțare, o disciplină scurtă, o pauză de liniște. Mântuirea se așază în pași mici, nu în salturi spectaculoase.
- Nu uita să mulțumești Domnului pentru toate lucrurile.
Silviu RAȚIU
