– Nu știu ce să fac… m-au chemat ca martor și trebuie să depun jurământ pe Biblie. Dar în religia mea sunt unii care-mi sugerează că e interzis să juri. Cu atât mai mult, pe Biblie. Mi-e teamă să nu greșesc înaintea lui Dumnezeu.
– Înțeleg teama ta. Sunt destui care simt la fel. Dar hai să lămurim ceva: Biblia nu interzice mărturia solemnă în fața unei autorități. Scriptura interzice jurământul folosit ca manipulare sau ca așa zisă prorocie, acea promisiune despre viitor, care, în vremea Vechiului Testament, era întărită, uneori, de un jurământ. În instanță, tu nu promiți nimic despre viitor – doar spui adevărul despre ceva ce cunoști prin propriile-ți simțuri. Acesta este detaliul care face diferența.
– Da, dar de ce trebuie să spun „Așa să mă ajute Dumnezeu”? Asta nu e tot un fel de jurământ religios?
– Formula aceea este tradițională, nu obligatorie. A rămas din vremurile în care statul se baza pe religie ca să întărească responsabilitatea oamenilor. Astăzi, în România, legea îți dă trei opțiuni: jurământul tradițional, pe Biblie, jurământul civil sau, pur și simplu, declarația solemnă care reprezintă angajamentul că vei spune numai adevărul. Fără Biblie și fără vreo formulă religioasă. Toate sunt valabile și corecte, de aceea e bine să le știi și să adopți conduita care îți este cea mai apropiată de conștiință.
– Deci pot să spun ceva de genul „Declar solemn că voi spune adevărul”?
– Exact. Și este perfect în regulă. Instanța nu te obligă să invoci numele lui Dumnezeu și nici să pui mâna pe Biblie. Important este ca, ajuns în fața unei instanțe, ca martor, să spui adevărul, fără nici o părtinire, fără nici un resentiment. De aceea ești acolo. Forma „angajamentului” pe care-l iei în prealabil, contează mai puțin. Că doar se cunosc destule cazuri în care oameni care au jurat „pe Biblie” au fost dovediți ca mincinoși.
– Bine, dar atunci de ce mai există formula religioasă?
– Pentru că dă un grad sporit de solemnitate și mulți oameni încă o preferă. Pentru ei, e o formă mai completă de angajament. Dar pentru tine, dacă te neliniștește, ai libertatea să alegi oricare variantă. Important e cum stai cu conștiința ta, ce te îndeamnă să faci. Dumnezeu nu îți cere să rostești o formulă, ci să fii un om al adevărului.
– Asta mă liniștește. Deci nu e păcat dacă aleg declarația solemnă?
– Nu doar că nu e păcat – este chiar o formă de integritate. Alegi ceea ce îți permite să fii liniștit, concentrat și responsabil, ca să poți mărturisi adevărul despre ceea ce vei fi întrebat. Asta caută Dumnezeu.
– Mulțumesc. Acum simt că pot merge în instanță fără teamă.
– Și încă ceva: adevărul spus cu liniște, cu convingere, valorează mai mult decât orice formulă solemnă. Dumnezeu nu te judecă după cuvintele rituale, ci după sinceritatea inimii.
Patru pași mărunți pentru o atitudine corectă în fața jurământului din instanță
Clarifică-ți conștiința: întreabă-te ce formă a jurământului îți permite să fii sincer și liniștit. Nu te împiedica de rigidități „doctrinare” ori „pseudo teologice”. Dumnezeu este singurul în fața căruia să te simți responsabil.
Alege varianta potrivită: jurământ pe Biblie, jurământ civil sau declarație solemnă – toate sunt acceptate de lege, alegerea este în inima și în cugetul tău.
Fii atent exclusiv la adevăr: pregătește-te să spui doar ce știi, fără exagerări sau presupuneri și fără părtinire.
Ca să capeți lumină, roagă-te simplu: „Doamne, ajută-mă să spun adevărul cu pace.” Nu pentru jurământ, ci pentru liniștea din inima ta.
Silviu RAȚIU
