Dialog închipuit despre Toma, etichete și deformarea Evangheliei

– Ani de zile am auzit despre apostolul Toma că ar fi fost „necredinciosul”. Dar Scriptura nu-l numește așa. Cum am ajuns să transformăm un om sincer într-un exemplu negativ?

– Printr-o etichetă repetată suficient de des încât să devină „adevăr”. Nu biblic, ci tradițional. O etichetă care a simplificat un personaj complex și a redus o întâlnire profundă, formatoare, cu Hristos la o banală lecție morală.

– Și uite-așa o etichetă greșită poate schimba, chiar denatura, sensul unui text. Toma nu e necredincios. El e sincer și, într-un anume fel, curajos. Cum a ajuns să fie tratat ca un necredincios?

– Pentru că în domeniul predicării moralizatoare – atât de des utilizată – e nevoie, în scop „didactic”, de exemple negative. Și Toma a fost foarte „la îndemână”. Și textul este o ilustrare a ceea ce am mai vorbit despre citirea Bibliei doar în „litera” ei. Vedem aici cum Toma e folosit didactic, nu biblic, într-o lectură care, de s-ar fi făcut corect, ar fi lămurit foarte simplu lucrurile.

Problema e că, multă vreme, ascultătorii nu au fost avertizați că vor folosi episodul cu Toma doar din rațiuni… pedagogice. Așa că eticheta, prea ușor aplicată, a devenit realitate în mintea lor.

– Deci predicarea închistată în formă nu doar că îl reduce pe Toma la o caricatură, dar afectează și modul în care oamenii înțeleg credința?

– Exact. Aș spune că, atunci când predicarea simplifică, Scriptura se deformează, Dacă Toma devine „necredinciosul”, atunci îndoiala devine rușine, întrebările devin slăbiciune, sinceritatea devine pericol iar curiozitatea, căutarea devine lipsă de spiritualitate. Nu întâmplător, oamenii încep să creadă că Dumnezeu le cere doar să creadă, făr să mai cerceteze…

– Asta e grav. O etichetă aplicată unui apostol ajunge să modeleze mentalitatea unei comunități și ne putem trezi că o interpretare greșită poate crea o cultură greșită

– Da. Când Toma e prezentat ca „necredinciosul”, comunitatea învață să nu pună întrebări, să nu admită sub nici o formă îndoiala și, lucru foarte grav, să se teamă de sinceritate. Astfel se creează o cultură a aparențelor, nu a adevărului.

– De aici ne întoarcem la predicarea moralizatoare. Care pornește de la etichete, nu de la Hristos și ajunge la inerții, la tabu-uri ce trebuie înghițite fără împotrivire, fără riscul de a fi arătat cu degetul ca… deviaționist. E limpede, dacă Toma e redus la o lecție morală, atunci toată Scriptura devine un manual de „bune maniere”.

– Exact. Când predicatorul pornește de la etichetă, nu de la Hristos, predica devine: „Fii ca X., nu ca Y”, „Trebuie să…, dar ai grijă că nu ai voie să…”. Dar Scriptura nu e o galerie de exemple morale ci o istorie reală, vie, a lui Dumnezeu cu oamenii.

– Cu alte cuvinte, o etichetă greșită poate distorsiona marile teme ale Bibliei. Asta e partea care mă doare cel mai mult. Dacă îl înțelegi greșit pe Toma, ajungi să înțelegi greșit și credința, și harul, chiar și întâlnirea cu Hristos.

– Da. O etichetă greșită poate afecta totul. Pentru că oamenii vor ajunge să creadă că, de fapt, credința nu are voie să pună întrebări, că harul nu are răbdare cu îndoiala, că Hristos se supără pe cei sinceri, că Dumnezeu preferă conformarea în locul adevărului. Numai că, vezi, Evanghelia spune exact opusul. Uite-te la apostolul Pavel, într-una din epistolele sale: „Ci cercetați toate lucrurile, dar păstrați numai ce este bun.” Ce consacrare mai clară a „dreptului” la îndoială mai vrei?

– Deci Toma nu e problema. Toma e simptomul. Simptomul unei predicări care a pierdut contactul cu harul și, în felul acesta, el devine oglinda unei probleme mai mari.

– Da. Toma e doar primul fir tras dintr-un pulover care se destramă. Dacă tragi de el, vezi cum Scriptura poate fi redusă la lecții, cum harul poate fi înlocuit cu presiune și cum, lucru grav, oamenii pot fi învățați să se teamă de sinceritate. În context, Toma ne arată unde s-a rupt firul.

– Deci totul pornește de la o etichetă greșită, de la o interpretare superficială.

– Da. Și totul se poate vindeca prin întoarcerea la Scriptură, la context, la nuanță, la har, la Hristos. Toma nu e necredinciosul. El e sincerul, căutătorul. Și dacă îl înțelegem pe Toma corect, începem să înțelegem corect și Evanghelia.

6 pași mărunți pentru înțelegerea corectă a „dreptului la îndoială”:

1. Citește textul în profunzimea lui, nu eticheta. Nu porni de la ce ai auzit despre Toma. Pornește de la ce spune Scriptura în litera, dar mai ales în spiritual ei.
2. Evită etichetele pe care Biblia, oricum, nu le folosește. Dacă Dumnezeu nu l-a numit „necredincios”, nu-l numi nici tu.
3. Caută complexitatea, nu caricatura. Personajele biblice sunt oameni reali, nu figurine didactice.
4. Caută-L pe Hristos în text, nu doar lecția morală. Evanghelia nu este „trebuie”, ci „vino, cercetează”.
5. Nu absolutiza aplicațiile tale. Interpretarea ta să fie o direcție, nu un decret.
6. Lasă Duhul Sfânt să fie Duhul Sfânt. Tu explici textul. El schimbă inimile.

Silviu RAȚIU