Într-o lume în care imaginea bate conținutul, iar reacțiile se nasc din impulsuri și se viralizează în secunde, vizita foștilor premieri Adrian Năstase și Viorica Dăncilă în China a fost transformată într-un scandal artificial.
O fotografie de grup, organizată de gazdele chineze, în care apar alături de lideri controversați precum Vladimir Putin și Kim Jong Un, a fost suficientă pentru ca o parte din spațiul public românesc să explodeze în acuzații și indignare.
Dar haideți să respirăm adânc și să privim contextul.
Trebuie să fim de acord, vizita celor doi foști demnitari în China nu a fost o escapadă personală, după cum nu a fost nici una oficială, implicând Statul Român.
Cei doi foști premieri nu au plecat în China ca turiști excentrici. Au fost invitați oficial, într-un cadru festiv, de președintele Xi Jinping, alături de zeci de alte personalități internaționale, șefi de state, miniștri, înalți deemnitari.
Aproximativ 50 de lideri politici, foști șefi de stat și de guvern, ambasadori și personalități din 30 de țări europene și-au confirmat prezența la evenimentul din 3 septembrie. România a primit, și ea, o invitație oficială din partea Chinei pentru ceremoniile comemorative de la Beijing din 3 septembrie 2025. Potrivit Ministerului Afacerilor Externe, Ambasada României în China a fost invitată, însă niciun reprezentant oficial al Guvernului nu a participat, dar asta e, cum am zice, o altă poveste.
Curios, toate aceste informații au scăpat din perorațiile unora dintre oficialii guvernului român și din aburelile unor „surse de presă îndependete”. Asta în condițiile în care România are relații diplomatice cu China – iar acceptarea unei invitații de acest nivel ar trebuie examinată exclusiv prin prisma a ceea ce interesele naționale o dictează.
În loc de asta, ce a făcut supernervoasă ministresă? A ales să refuze orice participare. La orice nivel. Ceea ce, să fim de acord, trebuie calificat cel puțin ca un gest de nepotrivit. Un gest care sfidează, mai mult decât orice, inteligența care a caracterizat de-a lungul timpului, politica externă a României.
Imaginea care a circulat în presă și în care au apărut cei doi foști demnitari români, nu a fost un selfie spontan, ci o fotografie oficială de grup, organizată de gazde. Cu toți participanții.
În astfel de împrejurări, invitații nu decid cine stă lângă cine. Mai mult, a refuza să apari în fotografie ar fi fost un gest ostil, cu potențial negativ în primul rând din punct de vedere al normelor elementare de bună cuviință. Ca să nu mai vorbim că, în context, a fost vorba de mult mai mult. Dar de aici și până să transformi o simplă prezență într-o fotografie oficială – de la care tocmai că absența ar fi putut naște consecințe – în ceea ce susamintita ministresă – și alții asemeni ei – au calificat, fără temei, a fi o „alianță simbolică cu cel rău” este o exagerare periculoasă.
Ceea ce a uitat doamna ministru este faptul că cei doi nu au reprezentat România oficial.
Nici Năstase, nici Dăncilă, nu au avut vreun mandat diplomatic. Prezența lor a fost una simbolică, fără implicații oficiale. (Poate n-ar fi stricat să încerce „supărații” să înțeleagă de ce au fost chemați cei doi foști primi-miniștri iar alții, tot din România, nu, dar vezi, asta e cam prea complicat și nu face gălăgie.) Prin urmare, a-i acuza că „au făcut de rușine România” este o extrapolare lipsită de fundament, ceva ce ne aduce aminte de Cațavencu și ai săi.
Așa fiind, criticile furibunde venite din partea unor politicieni actuali par mai degrabă exerciții de populism decât analize lucide. Îmi permit să atrag atenția că, într-o epocă în care orice gest poate fi transformat în capital electoral, diplomația riscă să fie sufocată de zgomotul demagogiei. A judeca o invitație oficială cu caracter privat prin prisma emoțiilor de moment și/sau a unor interese absconse, este cel puțin o greșeală strategică.
Ceea ce n-a înțeles doamna ministru – și alții, vreo câțiva ca ea – este că diplomația nu se face cu furie.
Diplomația se face – mă rog, ar trebui să se facă – cu echilibru, cu înțelegerea contextului și cu respect față de regulile jocului internațional. Pe care, odată instalat într-un asemenea post, ar trebui să le cunoști sau să te strădui să le însușești în cel mai scurt timp. În interesul tău, dar mai ales în interesul statului al cărui demnitar te-ai trezi că ești.
Vizita celor doi foști premieri nu a fost nici pe de departe o provocare, ci o acceptare a unei invitații făcută de reprezentanții unui stat – China – care merită, ar merita, cel puțin atâta respect cât merită toate celelalte state cu care România are relații diplomatice. Măcar atât.
În aceste condiții, declarația doamnei ministru, privită în ansamblu, face dovada cel puțin a inabilității unei persoane care nu-și poate controla, mai întâi, pornirile dar și a inadecvării ei pentru responsabilitățile ce derivă din fișa postului unui ministru de externe. Să repeți obstinat că România este deplin angajată „doar” față de „aliații ei europeni” și „doar” față de SUA, atunci când se știe cât de mult sunt implicate interesele economice ale României în China și vicerversa, ei bine, eu cred că o atari afirmație ar putea pocni rău de tot, într-o bună zi. Când s-ar putea să ne doară rău de tot.
Una peste alta, am apreciat reacția prim-ministrului Ilie Bolojan și a președintelui Nicușor Dan, oameni care și-au păstrat calmul și echilibrul.
Raportat tocmai la aceste luări de poziție, eu cred că ar trebui să urmeze o măsură care, simplu, se impune tocmai pe fondul declarațiilor celor doi înalți demnitari ai statului.
Atât șeful statului – cel care este „responsabilul politicii externe” și reprezintă imaginea României în afară – cât și primul ministru – „șeful” ierarhic al suszisei ministrese, i-au dat nițeluș peste gură. Așa fiind, apreciez că ar trebui să urmeze și o binevenită corecție: doamna cu pricina invitată să plece. Acolo unde să-și poată exersa țățoșenia fără riscul de a prejudicia interesele statului.
Așa poate că ar învăța – ea și alții ca ea – că diplomația nu se face la furie, că nivelul minim al tactului diplomatic începe cu aceea că știm să ne ținem gura.
Silviu RAȚIU
