Barcelona – Marele premiu al Spaniei la automobilism, ediția 2022. Rezultatul este cunoscut: la final, Max Verstapen a primit laurii de câștigător.
Pentru cei care nu au văzut cursa, nu ar mai fi nimic de adăugat. Cum spuneam, aparent lucrurile s-au înscris într-o logică simplă și convenabilă celor care joacă la pariuri.
Dar cei care au urmărit cursa, și mai ales ultima parte a ei, cred că ar avea câte ceva de spus. Și nu puțin.
La un moment dat, Sergio Perez a preluat conducerea cursei și se îndrepta, cu șanse reale, către victorie. Una bine meritată. Mașina mergea perfect, iar talentul de pilot al mexicanului constituia o garanție suficientă că lucrurile se vor petrece în acest fel.
Așa ar fi putut crede cineva care, până atunci, nu a mai urmărit nici un cursă de automobilism din „Circul” F1. Multă vreme am avut și eu naivitatea să cred că acolo, pe pistă, va decide cel mai bun. Dar nu.
Cel care m-a adus cu picioarele pe pământ a fost fiul meu cel mare, care, în adolescență, a visat că într-o zi… cine știe… Formula 1…
„Tata. În Formula 1 nu mai este vorba de mult despre competiție pură și simplă. Totul se reduce la bani, nu uita! Ajungi pilot numai dacă cineva plătește «locul» tău într-o mașină, oricât de talentat ai fi. Iar când ajungi acolo, joci după cum îți este distribuit rolul: care campion, care aghiotant, care mai știu e ce… Afacerea e cea care trebuie să funcționeze, sunt bani prea mulți mulți, ai grijă, nimeni nu-și ia riscul să piardă. Nu-ți convine? Stai jos și taci… Asta-i piesa”.
Mi-am adus aminte de toate acestea duminica ce tocmai a trecut, când am fost martorul unui nou episod al acestui spectacol ridicol, la care încă mai vibrează atâtea sute de mii de oameni.
Cum spuneam, la un moment dat, Sergio Perez preia conducerea, cursa era aproape de a se sfârși, ai fi pus pariu că va ieși învingător și, dacă erai fanul acestui băiat simpatic, te-ai fi și bucurat.
Dar nu.
În Formula 1 lucrurile nu se petrec așa cum își închipuie armatele de naivi care își trăiesc entuziasmul pe marginea pistei, fie ploaie, fie ger, fie caniculă.
Brusc, Sergio Perez uită, parcă, să mai conducă, că este angajat în cursa pentru locul 1, că pedala de accelerație nu e aceeași cu pedala de frână și, ce să vezi, Verstapen îl depășește. La final, urcă pe prima treaptă a podiumuluica și cum ar fi fost cel mai normal lucru din lume.
Aveam să aflăm mai târziu, Sergio Perez nu a uitat nimic și nici nu i s-a cășunat să-i cedeze, gentil, victoria celui cu care împarte culorile aceluiași club.
Nu, Sergio Perez n-ar fi făcut lucrul acesta de bună voie, ceea ce are deplină logică dacă ne gândim că, pentru Dumnezeu, se afla într-o competiție. A cărei primă și eternă regulă este că va învinge întotdeauna cel mai bun.
Ei, da, dar nu și în F1.
„De ce să mă dau la o parte?!” – ar fi întrebat Sergio Perez.
„Pentru că, nu uita, Verstapen este numărul 1 în echipă. Tu ești doar numărul 2. Dă-te la o parte și gata!” – a venit răspunsul de la boxe.
Altfel spus, rolul tău de astăzi nu e cel de câștigător. Chiar dacă, pe teren, ai fost mai bun. Rămâi în banca ta și ține-ți gura…
Așa s-a scris un nou episod din ceea ce este, de acum, istoria rușinoasă și tot mai grețoasă a „Marelui Circ”, cum i se mai spune – cu câtă îndreptățire?! – Formulei 1.
Scandalos e că fenomenul nu constituie monopulul celor din Formula 1. Chiar dacă aici asistăm de ani de zile la secvențe similare.
Drame – și chiar tragedii – petrecute în anii din urmă în „sportul mondial”, chiar și în cel numit, impropriu, „olimpic” – acolo unde, nu-i așa, important e să participi, chiar dacă nu câștigi… ne pun în fața unei dileme cumplite: atunci când ne referim la SPORT, la sportivi, la clasamente, medalii – fie ele „de cartier”, europene, mondiale sau olimpice, despre ce mai vorbim!?
Să ne mai mirăm că tot mai puțini copii, adolescenți, tineri își mai pun problema de a se apuca în mod serios de sport? Dacă tot e cu „roluri” dinainte stabilite, mai bine la… teatru!
Silviu RAȚIU
