Ziarul electronic al arădenilor

Monografii. 100 de ani de la nașterea etnomuzicologului Ioan T. Florea

Ioan T. Florea s-a născut în comuna Covăsînţ, la data de 4 aprilie 1920, ca fiu al lui Toma (1885 – 1949) şi al Martei (1886 – 1964).

A avut două surori, Măria (1911 – 1920) şi Roza (1922 – 1938), ambele dispărute înainte de vreme, prima la 9 şi a doua la 16 ani.

După absolvirea şcolii elementare din Covăsînţ, în anul 1934, s-a înscris la Şcoala Normală din Arad, unde a studiat până în anul 1942.

În toată aceas­tă perioadă a avut trei eminenţi pro­fesori, care l-au ajutat în formarea sa profesională: pe prof. Ioan Lipovan, la teorie şi vioară, pe fratele acestuia, Octavian Lipovan, la studiul glasurilor, şi pe Caius Lepa, directorul şcolii în acea perioadă, doctor în etnologie la Universitatea din Viena, pe care l-a cosiderat părintele său spiritual.

Ca elev, Ioan T. Florea a cântat în orchestra simfonică a şcolii, la violoncel. În anul 1939, această orchestră a „normaliştilor”, cu colaborarea vocală a Liceului comercial arădean de fete, a interpretat, în prezenţa lui Tiberiu Brediceanu, pe scena Palatului Cultural din Arad, opereta „La seceriş”, care s-a bucurat de un mare succes.

Primele culegeri de folclor a început să le facă încă din perioada anilor de liceu, lucrând sub îndrumarea prof. Ioan Lipovan, pe fişe tip Brăiloiu.

Înaltul profesionalism, din perioada interbelică, al acestei şcoli a dus la formarea unor specialişti de excepţie, precum Traian Mârza, ajuns şeful catedrei de folclor a Conservatorului de muzică din Cluj, Mircea Emandi, devenit un strălucit tenor la Opera din Timişoara, sau Dimitrie Emandi, ajuns director al Conservatorului de Muzică din Timişoara.

Coleg cu ei, Ioan T. Florea va ajunge la rândul său cel mai prestigios etnomuzicolog din vestul României, din ultimii 60 de ani.

În anul 1945, la eliberarea din Armată, se va angaja în învăţământ şi anume la Gimnaziul unic cu 3 clase din Covăsînţ, înfiinţat chiar în acel an, în casa locuită azi de Weber Francisc. Prin strădania tânărului profesor şi director Florea, în cadrul gimnaziului a funcţionat un cerc de folclor al elevilor.

În februarie 1949, când a luat fiinţă Institutul de Folclor din Bucureşti, Ioan T. Florea a fost angajat aici ca cercetător, devenind coleg de birou cu prolificul etnomuzicolog Ilarion Cocişu. În această perioadă de început a muncii sale de cercetare a fost îndrumat de Tiberiu Alexandru, o altă personalitate marcantă în cercetarea folclorului muzical românesc.

Din acesta perioada bucureşteană a activităţii lui Ioan T. Florea, menţionăm campania de cercetări folclorice de la Covăsînţ, din iarna 1949-1950, cu o largă participare de specialişti din toată ţara. Institutul de Folclor din Bucureşti s-a deplasat vreme de două săptămâni în podgoria arădeană pentru a face culegeri de folclor muzical.

O parte de înregistrări s-au făcut la Căminul Cultural, altele în sat. Cu această ocazie a fost înregistrat, pe cilindri de fonograf, şi taraful din Covăsînţ al lui Ioan Muntean Ma­nole.

În ciuda aprecierii de care se bucura la Institutul de Folclor, Ioan T. Florea se întoarce în locurile natale pentru a-şi îngriji mama bolnavă.

Va fi angajat ca folclorist la Filarmonica de Stat din Arad, unde va activa vreme de 28 de ani, până la pensionare.

Cât priveşte munca de culegere de folclor muzical, o nouă campanie de cercetare la Covăsînţ va desfă­şura în perioada 1961 – 1962, de da­ta aceasta împreună cu renumitul folclorist Ovidiu Bârlea.

Înregistrările s-au făcut pe benzi de magnetofon. În urma acestei activităţi, Ioan T. Florea a adunat şi pus pe note de la talentaţii instrumentişti Covăsînţeni 225 de melodii de joc, cele mai multe cântate în diverse ocazii în localitate. Dar cercetările sale au depăşit hota­rele podgoriei, întinzându-se în toată Țara Zărandului, în Câmpia Aradului, Banat, Bihor, Hunedoara.

A fost în acelaşi timp şi un ob­servator fin al tradiţiilor locale. Din 1940, a fost prezent an de an la Târgul de la Găina, la nedeile şi ru­gile organizate în judeţul Arad.

Alături de numeroasele culegeri muzicale efectuate în teren, făcute cu acribia marilor etnomuzicologi ai României, din dorinţa de a salva tezaurului folcloric arădean, a desfă­şurat şi o importantă activitate ştiin­ţifică.

A participat la conferinţe şi sim­pozioane, a scris articole şi cărţi, fă­când cunoscută în ţară şi în străinătate bogăţia folclorică a Covăsînţului, a satelor arădene, a zonelor de inter­ferenţă cu ţinuturile bihorene şi bănăţene. A ajuns pentru studierea unor teme de sinteză să-şi extindă cercetările până în Maramureş şi Sălaj. Şi-a făcut propria sa colecţie de piese muzicale.

A participat în jurii la festivaluri naţionale, a fost invitat la conferinţe şi simpozioane, desfăşurând o susţinută activitate ştiinţifică.

În timp, a publicat numeroase articole pe teme muzicale în reviste de specialitate A publicat două cărţi, care vor ajunge de referinţă pentru toţi cei interesaţi de folclorul muzical al podgoriei şi părţilor arădene: Folclor muzical din judeţul Arad. 500 melodii de joc (Buc, 1975) şi Studii de etnomuzicologie, Editura Mirador, 1997.

La acestea s-a adăugat transpunerea pe note a celor 150 de cântece din volumul Drag mi cântecul şi jocul. 150 cântece populare (Buc. 1975).

În 1990, la înfiinţarea Rapsozilor Zărandului a fost angajat, pensionar fiind, ca şi consultant de specialitate până în anul 2000.

S-a stins din viaţă în anul 2001, discret, la fel cum a trăit. A fost înmormântat în cimitirul din deal alături de familie, nu departe de colna din vii, în care, în tinereţe şi-a petrecut multe ceasuri punând pe note materialele muzicale înregistrate.

sursa: Monografia Comunei Covăsînţ, Rodica Colţa, Doru Sinaci, Natalia Tomi, Editura Mirador, 2012

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.