Postul Paştilor începe, în acest an, în ziua de 3 martie şi durează până 19 aprilie. De-a lungul timpului, locuitorii judeţului Arad au respectat mai multe obiceiuri în această perioadă.
La Covăsînţ
Postul Paştelui sau Postul Mare era ţinut în trecut cu mare stricteţe în sat.
În Duminica lăsatului de carne, după cină, se adunau toate oalele, blidele, lingurile cu care s-a fiert şi mâncat de dulce şi în locul lor se scoteau oalele, blidele şi lingurile de post.
Mâncărurile toate se făceau numai cu oloi (ulei) de ludaie (dovleac).
La Şepreuş
În prima zi de post, care pica lunea, femeile spălau toate oalele cu leşie, după care, până la Paşti, fierbeau în ele doar mâncare de post.
La Păuliş
În zilele premergătoare Învierii Domnului (postul Paştelui), credincioşii ortodocşi din ambele comune se deplasau în serile de Denie la biserici, împreună cu familia şi copiii.
Tinerele fete şi feciorii erau prezenţi în curtea bisericilor, locul unde se bătea toaca. În toată perioada postului nu se ţineau nunţi, nu se organizau jocuri sau alte activităţi culturale.
Înainte de a se intra în postul Paştlelui în comunitatea etnicilor germani din Păuliş se obişnuia să se organizeze baluri (fasching), care durau 3 zile (duminică, luni şi marţi).
Acest fasching simbolizează venirea primăverii şi lăsarea postului. La bal participau tineri şi bătrâni, care se distrau şi dansau polca, valsuri şi tangouri. În timpul fărşangului, se desfăşura şi „Balul Postului”, care era din timp pregătit, tinerii şi tinerele fiind deosebit de frumos îmbrăcaţi.
Muzicanţii care cântau la fasching erau, de cele mai multe ori, cei din localitate, alteori, însă, tinerii aduceau muzicanţi din Vladimirescu sau Şiria, care cântau pe toată perioada desfăşurării acestei activităţi culturale.
Pentru că Păulişul Nou nu dispunea de cămin cultural, aceste baluri se desfăşurau la casa Bader Iosef unde, de altfel, funcţiona şi un bufet şi exista spaţiu suficient pentru dans, precum şi un balcon al muzicanţilor.
La Secusigiu
Prima săptămână din post era marcată prin nelucrare și începea în Lunea curată (prima luni din postul mare) şi ţinea până în joia de după sâmbăta Sân Toaderului (prima sâmbătă din post). În acest interval se credea că noaptea pe uliţele satului umblă caii lui Sân Toader şi îi pedepseşte pe cei pe care îi găseşte lucrând, stând la şezători sau pe uliţă. În sat se zicea că-i „copitază” (îi lovesc cu copitele).
De teama lor, toată lumea se culca în această săptămână devreme. În sâmbăta Sân Toaderului se fierbea colivă şi se dădea pomană pentru morţi.
La Macea
În Postul Paștilor, fetele și feciorii se adunau pe Dâmbă, la Bou, se jucau „de-a lopta-n lopițele”, „de-a lopta-n șintar”. Nu se obișnuia să se facă Pasca, ci se lua de la biserică Sfintele Paști.
În post se faceau cocoși, floricele de porumb, în ciur (sită), care se încingea pe foc, și plesneau cocoșii timp în care se spune descântecul:
„Ieși moș desu’ coș
Și pomneșete tri cocoși,
Unu mie, unu ție,
Unu la badea Ilie”.
La Șimand
Ţinut în prima sâmbătă din Postul Mare, Sântoaderul este o zi de pomenire a morţilor, în care în trecut şi fierbea colivă, care, după ce era sfinţită în biserică, era dată de pomană. De asemenea se aprindeau în biserică lumânări pentru morţii familiei şi ei erau pomeniţi, la cerere, de preot.
La Chișineu Criș
Lăsarea în post se făcea la Sfântul Toader. Până dupa această sărbătoare nu se lucra seara, deoarece se spunea că vin caii Sfântul Toader şi răstoarnă casa.
În această zi se făcea mâncare pentru post, care consta în fiertură de grâu cu zahăr. Această fiertură era dusă la biserică, pentru a fi sfinţită, după care era împărţită familiei pentru sănătate.
În postul Paştelui se făceau cocoşi (floricele de porumb) fapt ce constituia o bucurie pentru copii care descântau lângă ciur (sită).
„Ieşi moş dă sub coş
Şi-mi pomneşte tri cocoşi.
Ieşi babă dă sub ladă
Şi-mi pomneşte o grămadă.”
Obiceiurile acestea se păstrează într-o măsură mai mică şi astăzi.
În Sânicolaul Mic
În cartierul Sânicolaul Mic, sărbătoarea Paştilor este precedată de marele post, pe care locuitorii l-au respectat, aşa cum au fost mereu îndemnaţi de preoţii din parohie, îndeplinind rânduielile bisericii ortodoxe.
În tot decursul postului de şase săptămâni nu se mânca de „dulce”. Aceasta înseamnă că toate alimentele de origine animal erau oprite de la consumul zilnic.
În marea lor majoritate, localnicii ţineau post în zilele de miercuri şi vineri, dar erau credincioşi care nu mâncau de dulce de la începutul postului şi până la terminarea slujbei de Înviere din ziua de Paşti.
Postul culmina cu ziua de vinerea „seacă”, sau Vinerea mare, zi în care cei mai mulţi locuitori nu mâncau nimic toată ziua şi nu beau apă, până după asfinţitul soarelui.
surse:
Monografia comunei Covăsânț, Rodica Colta, Doru Sinaci, Natalia Tomi, Editura Mirador 2012
Monografia comunei Păuliș, Petru Nicoară, Tatiana Tudur, Cornelia Foster, Editura Mirador 2010
Monografia comunei Șepreuș, Rodica Colta, Doru Sinaci, Editura Mirador 2010
Sânicolaul Mic – aşezarea cu 5 cimitire, Vasile Motocea, Editura Mirador, 2012
Doru Sinaci, Rodica Colta, Monografie Secusigiu
Stela Mătiuţ, De la Crisius la Chişineu Criş, contribuţii monografice, Editura Mirador, 2012
Floare R. Cândea, Macea – Vatră, chipuri, rânduieli, Editura Gutenberg Univers 2013
Doru Sinaci, Rodica Colta, Dimitrie Otavă, Monografia Comunei Şimand
Postul Paștelui. Începe cea mai importantă perioadă de post din calendarul creștin
