Începe toamna astronomică. Tradiții și superstiții

Echinocţiul de toamnă, când Soarele se va afla pe ecuatorul ceresc, are loc anul acesta pe 22 septembrie, la ora 15.44, potrivit site-ului Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.

În emisfera nordică durata zilei scade, iar în cea sudică creşte.

Punctul echinocţiului de toamnă, numit şi „punct autumnal”, se află pe sfera cerească la intersecţia eclipticii (ce reprezintă proiecţia pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cereşti în cea sudică.

Aflându-se la această data în dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va răsări şi va apune chiar în punctele cardinale est şi vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopţilor.

Singurele excepţii sunt întâlnite în regiunile polare, în zona polului nord incepând lunga noapte polară, iar în cea a polului sud Soarele ivindu-se deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la momentul echinocţiului de primavară.

În emisfera sudică a Pământului, data de 22 septembrie marchează începutul primaverii.

La latitudinile ţării noastre, în aceste zile Soarele va culmina la amiază la o înălţime medie de 45°, ceea ce reprezintă jumătatea distanţei unghiulare dintre zenit şi orizont.

Începând de la această dată, durata zilelor va continua să scadă, iar cea a nopţilor să crească, până la data de 21 decembrie, când va avea loc momentul solstiţiului de iarnă.

Diferența dintre solstițiu și echinocțiu

Solstițiile și echinocțiile marchează schimbarea anotimpurilor pe Pământ. Anotimpurile se schimbă, deoarece planeta este ușor înclinată pe axa sa în timp ce se deplasează în jurul Soarelui.

Acest lucru înseamnă că diferite puncte de pe Pământ primesc mai multă sau mai puțină lumină solară în diferite perioade ale anului. Dacă Pământul nu ar fi înclinat, Soarele ar părea să se afle întotdeauna direct deasupra Ecuatorului, cantitatea de lumină pe care o primește un anumit loc ar fi fixă și nu ar exista anotimpuri, explică britannica.com.

Denumirea de solstiţiu din latinescul „solstitium“ înseamnă „soare nemişcat“ şi se produc două astfel de fenomene anual: în jurul datei de 21 iunie (cunoscut în mod obişnuit ca „solstiţiul de vară“, prima zi de vară şi cea mai lungă zi a anului) şi 21 decembrie (cunoscut în mod obişnuit ca „solstiţiul de iarnă“, prima zi de iarnă şi cea mai scurtă zi, iluminată de Soare, a anului).

Pe de altă parte, un echinocţiu – derivat din latinescul „aequinoctium”, de la aequus (egal) şi nox (noaptea) – este de obicei considerat ca momentul în care Soarele se află deasupra Ecuatorului, iar acest fenomen apare de două ori în fiecare an: în jurul datei de 20 martie (denumit „echinocţiul de primăvară“, deoarece marchează începutul primăverii în majoritatea culturilor) şi 23 septembrie (numit „echinocţiul de toamnă“, marcând începutul toamnei).

Când are loc echinocțiul de toamnă în următorii ani

De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă s-a produs în zilele de 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.

2025 – 22 septembrie, ora 21.19

2026 – 23 septembrie, ora 3.05

2027 – 23 septembrie, ora 9.02

2028 – 22 septembrie, ora 14.45.

Echinocțiul de toamnă. Tradiții și superstiții

Calendarul popular păstrează în zona echinocţiului de toamnă amintirea unui străvechi început de an, marcat de moartea şi renaşterea Zeiţei Mumă, de origine neolitică, peste care părinţii bisericii creştine au suprapus moartea, numită Adormirea (15 august), şi naşterea Fecioarei Maria (8 septembrie), potrivit volumului „Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român” (2000), de Ion Ghinoiu.

– în această zi nu este bine să-ți cerți copiii; vor înțelege că este tot ce au de cules în viață

– se spune că dacă plouă în această dimineață, va ploua toată toamna

– în această zi se culeg nucile, merele și gutuile

– nu ar fi bine să te speli pe față, până la apusul soarelui

– înainte să ieși din casă, ar fi bine să mănânci pâine, pentru bunăstarea casei

– la biserică se duc prune; după ce sunt sfințite, se pot păstra timp îndelungat

– ultimele fructe din pom trebuie lăsate pentru Mama Natură

– la echinocțiu, este un moment bun pentru a ne face planuri.

Când se trece la ora de iarnă

România trece la ora oficială „de iarnă”, în noaptea de sâmbătă spre duminică, adică 26-27 octombrie, când ora 4.00 devine ora 3.00, ceea ce va face ca ziua de 27 octombrie să fie cea mai lungă din acest an.

În noaptea de 26 spre 27 octombrie, România revine de la ora de vară, care se aplică din ultima duminică a lunii martie, la ora Europei de Est sau Timpul Legal Român. Astfel, începând de duminică, România va avea două ore avans faţă de timpul universal coordonat (UTC).

România se află în fusul orar 2, iar Timpul Legal Român se aplică din ultima duminică a lunii octombrie până în ultima duminică a lunii martie, când România trece la ora de vară, iar diferenţa faţă de UTC este de trei ore.

Parlamentul European a decis în martie 2019 renunţarea la schimbarea orei, măsură care urma să intre în vigoare din 2021, decizia trebuind însă confirmată şi de Parlamentele naţionale.

Ţările europene au introdus dispoziţiile privind orarul de vară în secolul trecut, pentru a economisi energie.

Începând cu 1980, Uniunea Europeană a adoptat treptat acte legislative care să pună capăt schemelor naţionale divergente în materie de schimbări ale orei. Cu toate acestea, în 2018, scopul schimbării orei a devenit mult mai puţin relevant, existând studii care sugerează că economiile de energie sunt minore, iar cetăţenii se plâng tot mai mult de efecte negative asupra sănătăţii.

În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1932, între 22 mai şi 2 octombrie. Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând din 1916 (între 30 aprilie şi 1 octombrie). Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai şi 16 octombrie). Alte ţări care au introdus ora de vara au fost: Belgia, Denemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia şi Tasmania. Pe 19 martie 1918 a fost introdusă şi în Statele Unite ale Americii, dar a fost folosită doar până în 1919.

comentarii