O tânără nevăzătoare din Arad care a descoperit escalada cu nouă ani în urmă, pe când avea 11 ani, se simte cu adevărat liberă doar când se caţără pe pereţi, iar planul ei este să amenajeze o sală de activităţi recreative unde orice copil să poată avea şansa de a practica un sport.
Ariana Pero are 20 de ani şi este nevăzătoare din naştere, dizabilitate care nu a împiedicat-o să-şi dorească să facă un sport mai puţin popular în România. De altfel, a descoperit escalada în Franţa, unde a făcut primii ani de şcoală, iar de la 12 ani a revenit în ţară şi s-a înscris la un club sportiv din Arad.
„La început mi-a fost frică, eram speriată de ce se poate întâmpla, de posibilitatea unui accident, dar am ajuns să iubesc acest sport şi îmi doream să fac mai mult. Odată cu escalada, am descoperit sentimentul de libertate, de a face singură anumite lucruri, chiar dacă primesc indicaţii de la instructor, este ceva ce pot să fac la fel ca ceilalţi oameni. Cumva, mă pune pe picior de egalitate şi îmi creşte încrederea în mine. Nevăzătorii sunt în general marginalizaţi când este vorba de sport. În România este greu să practici escalada pentru că sunt puţini instructori dispuşi să lucreze cu noi. De aceea m-am bucurat când am reuşit să găsesc o antrenoare în Arad, o cunoştinţă de familie care a acceptat să lucrăm împreună”, a povestit Ariana, pentru Agerpres.
Sportul a fost modalitatea perfectă prin care, ca adolescentă, a reuşit să evadeze din viaţa cu restricţii şi uneori prea plictisitoare.
„Înainte să fac escaladă, viaţa era foarte plictisitoare, o trăiam între şcoală şi casă. Nu făceam mare lucru, a fost marea mea problemă, nu ieşeam din casă, nu aveam un grup în care să fiu inclusă, nu aveam niciun fel de activităţi”, spune tânăra.
Ea a ajuns să facă parte din Lotul Naţional de Paraclimbing şi a participat la competiţii, însă i-a fost greu să călătorească la Bucureşti pentru antrenamente, astfel că acest sport a rămas ca o pasiune.
„În vestul ţării nu am mai găsit antrenor dispus să mă preia şi am fost nevoită să renunţ, oricât de mult mi-aş fi dorit să merg mai departe. De aceea, noul meu vis este să rup aceste bariere pentru alţi copii cu deficienţe care se pot simţi marginalizaţi şi nu au acces la anumite activităţi. Scopul meu este să lucrez voluntar cu aceşti copii, să deschid un ONG şi să amenajez o sală de activităţi recreative care să aibă şi facilităţi pentru escaladă”, mărturiseşte Ariana Pero.
Sportiva afirmă că escalada a învăţat-o şi să aibă încredere în oameni.
„Trebuie să ai încredere în antrenor, el ţine coarda şi îţi dă instrucţiunile, te bazezi pe el, este un fel de chimie. Când eşti pe perete la înălţime, asta contează. Am avut trei antrenori de când fac acest sport şi fiecare m-a ajutat să cresc şi mi-a dat un imbold. Au fost şi căzături, dar în acest sport trebuie să ştii şi cum să cazi, dacă vrei să nu te accidentezi”, spune Ariana.
Tânăra a făcut deja voluntariat şi a ajutat mulţi copii să descopere escalada, iar acum vrea să ducă asta la alt nivel.
„Îmi doresc să merg în Franţa la facultate. Am făcut demersuri şi aştept răspunsul dacă am fost acceptată. După ce îmi termin studiile, vreau să lucrez cu persoane cu dizabilităţi, în escaladă, să fiu instructor”, îşi prezintă Ariana planurile.
Arădeanca urmează deja cursuri de postliceală cu profil balneofiziokinetoterapie şi masaj la Liceul Special „Sfânta Maria” Arad, unde a terminat cele 12 clase. În paralel, este studentă la Pedagogie, la Universitatea de Vest Timişoara.
Maria Poruşnicu, directoarea liceului unde a învăţat tânăra, are numai cuvinte de laudă despre ea şi dezvăluie un alt talent al Arianei: scrisul.
„Este unul dintre copiii cu care ne mândrim cel mai mult, Ariana este implicată în multe activităţi şi foarte stăpână pe sine. Este şi primul nostru elev care a scris şi a lansat o carte, după ce doamna profesoară de limba română a încurajat-o, remarcându-i talentul pentru scris. A parcurs ciclul gimnazial şi liceul la noi, a fost o fată silitoare de la început, cu bursă de merit. Vreau să vă spun că de la pasiunea ei pentru escaladă ne-a venit ideea de a amenaja un perete special în sala de activităţi recreative a şcolii, odată cu modernizarea finalizată în urmă cu doi ani. Aici a ajutat şi alţi copii să descopere acest sport”, a declarat, pentru Agerpres, Maria Poruşnicu.
Despre carte, Ariana Pero spune că a fost o surpriză pusă la cale de profesoara sa, iar când a fost invitată la un eveniment a aflat abia acolo că va participa la lansarea propriei poveşti.
„Am scris cartea la 15 ani. Profesoara mea de limba română a considerat că am talent şi mi-a cerut să scriu texte. A continuat să îmi ceară texte, pe care le-a adunat. Eu doar am bănuit că ar putea să le adune pentru o carte, însă nu credeam că va fi ceva cu lansare. Într-o zi, când eram la şcoală, ni s-a comunicat că suntem invitaţi la ora 10 la un eveniment în club. Am mers, era multă lume, şi s-a anunţat pe scenă că va fi lansată cartea «Ora următoare». Atunci am realizat că era povestea mea, textele mele pe care le-am trimis profesoarei au fost aşezate într-o carte. Este o autobiografie, despre anii copilăriei în Franţa, readaptarea la întoarcerea în România, descoperirea pasiunii pentru escaladă. Cartea a fost disponibilă în comerţ şi am avut surpriza că unele persoane mi-au spus că s-au simţit inspirate de povestea mea”, a declarat Ariana.
Ea şi-a scris textele exclusiv pe telefonul mobil, folosind o aplicaţie de notiţe.
La cei 20 de ani, Ariana Pero este deja foarte puternică, pentru că a întâmpinat multe provocări, nu doar în viaţa de zi cu zi, dar şi în practicarea sportului pe care îl iubeşte.
„Visul meu de a continua escalada ca sportiv a fost frânt din cauza dificultăţii de a găsi un instructor care să mă accepte. Îmi doream să fac performanţă nu pentru recunoaştere, ci pentru mine, pentru starea mea emoţională şi fizică. De aceea voi ajuta alţi copii să depăşească toate aceste obstacole, voi lucra cu ei fără discriminare”, a încheiat tânăra din Arad.
sursa: Agerpres
foto: zidebine.ro
