Solstițiul de vară 2026 se produce pe 21 iunie, la ora 11.24, ora României. Evenimentul marchează începutul verii astronomice în emisfera nordică și aduce cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte din an.
După acest moment, durata zilei începe să scadă treptat până la solstițiul de iarnă.
Solstițiul de vară 2026 va avea loc duminică, 21 iunie, la ora 11.24, potrivit calculelor astronomice. Momentul reprezintă debutul verii astronomice în emisfera nordică și coincide cu poziția în care Soarele ajunge la punctul maxim pe bolta cerească.
În fiecare an, fenomenul are loc în jurul datei de 21 iunie și este considerat unul dintre cele mai importante repere astronomice ale calendarului. În ziua solstițiului, România va avea aproximativ 15 ore și 32 de minute de lumină naturală.
Tot atunci, Soarele va atinge cea mai mare înălțime deasupra orizontului pentru latitudinile țării noastre, ajungând la aproximativ 67°52′. După apus, intervalul de lumină difuză va fi mai lung decât în restul anului, iar nopțile vor începe să crească treptat în durată.
Procesul continuă până în jurul datei de 21 decembrie, când se produce solstițiul de iarnă.
Potrivit specialiștilor de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, fenomenul se produce în momentul în care longitudinea astronomică a Soarelui ajunge la 90°.
Acesta este punctul care marchează oficial începutul verii astronomice. Fenomenul este strâns legat de mișcările Pământului în jurul propriei axe și în jurul Soarelui. Înclinarea axei terestre, de 66°33′ față de planul orbitei, determină alternanța anotimpurilor și diferențele de iluminare dintre cele două emisfere. Privit de pe Terra, Soarele pare să se deplaseze pe ecliptică cu aproximativ un grad pe zi.
În momentul solstițiului de vară, astrul se află la 23°27′ nord față de ecuatorul ceresc, deasupra Tropicului Racului.
Termenul „solstițiu” provine din latinescul „solstitium”, care poate fi tradus prin expresia „Soarele stă”. Denumirea face referire la schimbarea direcției aparente de deplasare a Soarelui pe cer după ce acesta atinge punctul maxim. Acest fenomen a fost observat încă din Antichitate și a reprezentat un reper important pentru stabilirea anotimpurilor.
După 21 iunie, durata zilelor începe să se reducă gradual, iar nopțile devin din ce în ce mai lungi. Schimbarea este lentă, însă continuă până la solstițiul de iarnă, când emisfera nordică va avea cea mai scurtă zi din an.
În regiunile nordice ale globului, efectele sunt și mai spectaculoase. În apropierea Cercului Polar, fenomenul poate duce la apariția „nopților albe”, perioade în care întunericul aproape dispare complet.
