Portul popular din trecut este abandonat de generaţia tânără din oraşul Curtici. Pânzeturile, ţesăturile şi hainele din comerţ au luat de mult timp locul ţesăturilor originale, populare.
Elementul de bază al portului local este cămaşa sau spătoiul. Spătoiul femeilor curticene este confecţionat fie din pânză de cânepă (cel pentru fiecare zi), fie din pânză de bumbac (pentru zilele de sărbătoare).
Spătoiul femeiesc era bogat ornamentat cu multe cusături şi broderii cu fir de aţă colorată, cu cruciuliţe sau flori în culorile roz‑mov, albastru deschis, bleumarin, asortate cu un riguros simţ estetic.
Cămaşa bărbătească era croită cu mâneca lungă, pe gât, şi cu deschizătura pe piept. Confecţionarea cămăşilor bărbăteşti era o ocupaţie a nevestelor tinere. Cârpa sau baticul femeilor era un element de îmbrăcăminte care realiza departajarea între femeile măritate şi cele nemăritate (care nu purtau batic). Cârpele erau confecţionate din materiale cumpărate fie din pieţe, fie din prăvălii, unele fiind numite cârpe din janelie (împodobite cu flori de pluş).
Culorile baticurilor difereau în funcţie de vârsta femeilor, cele tinere purtând culori deschise (bej, verde), iar cele în vârstă culori închise (maro, negru).
Poalele reprezentau un alt obiect de îmbrăcăminte specific femeiesc, fiind făcute din pânză de cânepă sau bumbac, lungi până la călcâie. Deasupra poalelor femeile curticene purtau întotdeauna rochii, confecţionate din diverse materiale, încreţite şi prinse în guler. Rochiile de port erau făcute din materiale ieftine, în timp ce rochiile purtate în zilele de sărbătoare sau la nunţi erau confecţionate din stofă sau mătase.
Primăvara, viziclul sau bluza femeilor se purta peste spătoi. Vara, femeile purtau vizicluri din materiale subţiri, de satin sau de mătase, în culori vii.
Zobonul era obiectul de îmbrăcăminte purtat peste viziclu. Zoboanele erau lucrate de mână, cu fire de lână, fără mâneci. Erau împodobite cu dungi asortate (juri), iar pe margine erau ornamentate cu bilţi (colţişori), culorile fiind diverse, în raport cu vârsta femeilor care le purtau. Zadia sau şorţul se purta legată de mijloc, peste rochie. Culorile predominante ale zadiilor erau bleumarin, alb‑negru, galben, maro închis, roz, albastru. Vara, bărbaţii purtau pălărie (clop), de culoare neagră, cafenie sau gri, cu calota nu prea ridicată şi cu un bor potrivit. Iarna purtau căciulă de blană de oaie neagră sau brumărie (de astrahan). Zobonul bărbătesc era confecţionat din stofă neagră, groasă.
Izmenele erau purtate de bărbaţi atât vara cât şi iarna, materialul din care erau făcute diferind în funcţie de anotimp.
Sursa: „Curtici”, extras din „Dictionarul istoric al localitatilor din Județul Arad”, Vol. I, Orașe, coordonatori Sorin Bulboaca, Doru Sinaci, 2019
Foarte interesant articolul, big like!