Ziarul electronic al arădenilor

Vremea bancherilor

Am citit cu stupoare un interviu cu un bancher străin, care creiona soarta pe care ne-au trasat-o finanţiştii mondiali. Intervievatul şi-a păstrat anonimatul, dar cel care l-a intervievat este un senator român, Iulian Urban, care l-a şi postat pe site-ul său personal. Interviul, luat în 2009, între tururile de scrutin pentru preşedinţie, a fost preluat şi de bilunarul american Romanian Tribune.

Teofil Grădinaru

Acest interviu dezvăluie modul în care băncile aşa-zis româneşti au pus gând rău populaţiei. Mai întâi, creditând-o iar apoi înrobind-o. Respectivul bancher recunoaşte nonşalant că băncile, respectiv cei care stau în umbra lor, au plănuit încă de acum trei ani situaţia actuală.

Mai întâi au încurajat mediul de afaceri pentru a da iluzii unei bunăstări tot mai crescânde a românilor. Apoi, au început credintele. Cu nemiluita. Pe toate fondurile, de la cele de larg consum până la cele imobiliare. Toate, cu acte puţine, ca să fie cât mai uşor de atras credulii. Toate acestea când la noi nici nu se bănuia criza, dar şi ea era pregătită minuţios la nivel mondial.

Pasul următor a fost în 2009, când au început să apară rău-platnicii, restanţierii. Ţinta? Singurul bun de care într-adevăr românul se arată interesat: activele imobiliare! Soluţia? Executarea silită. Şi, pentru ca în această luptă pentru acapararea activelor imobiliare să nu intervină mediul de afaceri românesc, băncile străine au avut grijă să inoculeze ideea de panică economică, de prăbuşire a imobiliarelor, astfel încât foarte puţini din mediul de afaceri românesc să aibă curajul de a intra într-o competiţie – fie ea şi a recuperatorilor – pe piaţa imobiliară.

Şi restul restanţierilor, veţi spune? Cei cu plasme, maşini de spălat cu storcător şi congelatoare din trei corpuri? Păi, aceştia sunt condamnaţi, tot prin sistemul bancar, să fie datori multă vreme de acum înainte, să-şi plătească plasma sau ce-or mai fi “cumpărat” la de trei-patru ori preţul. Sau să rămână fără ea. Bancherii nu pierd pentru că aceste pierderi se numesc “pierderi planificate”.

Ne-am plâns că am fost vânduţi la Yalta, că am fost revânduţi la Malta. Măcar eram o monedă de schimb. Acum, suntem ca o turmă de oi, scoase la licitaţie de mai marii financiari ai lumii.

Bun! Şi politicienii noştri? Ei bine, tot bancherul respectiv are o explicaţie de mare strateg. Băsescu avea în 2008 peste 60 la sută popularitate. Prin mijloace specifice – a se citi televiziuni, în special – a fost scăzută popularitatea lui Băsescu, în contrapartidă cu contracandidaţii. A rezultat un teatru politic plin de scântei, cu o popularitate manipulată, cu destabilizări reciproce. Adică tocmai ce s-a dorit, vorba bancherului nostru. C-aşa e acum: vremea bancherilor!

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.