Totuşi, chinezii

Ne-am obişnuit cu chinezăriile. Tricouri, şlapi, drumuri, borduri, renovări, toate sunt chinezării. Lucruri de doi bani, adică. Dar trebuie să redefinim „chinezăria”, pentru că chinezii lucrează în draci. Şi, a dracu’, fac şi lucruri de calitate, nu doar pirateriile cu care noi suntem obişnuiţi!

Teofil Grădinaru

Şi aici nu mă refer la Marele Zid Chinezesc. Şi nici la Hong Kong, construit de britanici, de altfel. Culmea, locuitorii Hong Kong-ului, hongkonghezi ca atare, care regretau trecerea sub imperiul chinez, acum se bucură. Pentru că aplombul economic este mai marcant decât acum 10 sau 15 ani.

Comparativ, noi ne bazăm pe căpşunari, care nu prea mai pot nici ei să revitalizeze resursele valutare ale ţării. Noi ne luptăm cu criza prin reduceri financiare când în orice manual de finanţe o criză se combate prin aport de capital, nu prin retrageri de fonduri. Banul trebuie să circule, şi chinezii au înţeles asta.

Până la urmă, chiar de la începuturi chinezii au dreptate! Sunt şi mai mulţi, şi e greu să-i contrazici. Şi periculos… Şi mai au şi dreptatea aia practică, de popor care acum cinci mii de ani făcea pagode. Şi le făcea mai bune decât reparaţiile de la Palatul Administrativ. Tot comparativ. Esenţa comparaţiei stă, de fapt, în nişte ani. În cultură. În răbdare. În sisteme. Ăia comunişti. Cică. Noi capitalişti. Iarăşi cică…

Nici la răscoale nu ne ştim. 1907 e o simplă glumă faţă de revolta boxerilor, de exemplu. Etichetarea celor două popoare nu suportă comparaţia. Noi şi chinezii!!! Ar fi culmea să concurăm cu ei. Dar putem să învăţăm.

Doar să vrem.

Până la urmă, tot la feudă ajungem. Comunismul lor e mai capitalist decât al nostru. Chinezii tac şi fac. Dar când n-or să mai tacă? Noi nu facem nimic, dar ne merge gura. Şi nu mă refer numai la politicieni, ci şi la omul de rând. Care nu mai stă la rând, ci spune cum ar face el dacă ar fi acolo, în faţă.

Cum spuneam, chinezării… Baiu’ e că parcă mă văd într-o pagodă transformată-n birt de sorginte chineză, stând la un pahar de sake, cu un chinez bătrân, normal înţelept şi răbdător, care îmi arată nişte şlapi deşiraţi, şi-mi spune cu lehamite: românisme!

comentarii