Ziarul electronic al arădenilor

Tag: obiceiuri

Obiceiuri: Sfinţitul paştilor la Nadăș

Actualitati
GALERIE FOTO Paştele este o altă sărbătoare importantă din comunitate, dar data variază de la un an la altul. În postul Paştilor, la biserica ortodoxă din Nadăș se bate toaca de băieţi, care, de asemenea, se jucau scândura, joc în care erau folosite monede. Cel care reuşea să dea drumul la monedă de pe scândură şi cădea a lui peste alta le lua pe amândouă. O tradiţie păstrată din cele mai vechi timpuri la Nadăș este aceea conform căreia, în fiecare an, o familie de ortodocşi face paştile. Acest lucru presupune ca familia respectivă să coacă 9 pauţe (pâini) acasă. La această familie, în Joia Mare, vin toate rudele, vecinii, în prezența cărora se oficiază o slujbă religioasă în care se sfinţesc paştile, de către preotul paroh. După ce cele nouă pauţe sfințite sunt puse în două coşuri m

Creştinii îi sărbătoresc pe Sfinţii 40 de Mucenici. Tradiţii şi obiceiuri

Social - Economic
Creştinii ortodocşi îi sărbătoresc, luni, pe Sfinţii 40 de Mucenici, soldaţi romani care, pentru credinţa lor, au fost omorâţi în vremea împăratului Licinius, din porunca guvernatorului Agricola, 9 martie fiind şi ziua în care s-a păstrat tradiţia de a se prepara şi împărţi mucenici, copţi sau fierţi. Sfinţii 40 de Mucenici au pătimit în oraşul Sevastia din Armenia, în vremea lui Licinius (307-323), împăratul roman de Răsărit. La praznicul Sfinţilor 40 de Mucenici se oficiază Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul sau a Darurilor mai înainte sfinţite. Cei 40 de mucenici, originari din Capadocia (Asia Mică), erau ostaşi în Legiunea a XII-a Fulminata, staţionată la Melitene (Armenia) şi condusă de guvernatorul Agricola. Împăratul Licinius, după ce în anul 313 a semnat împreună cu

Obiceiuri: Cum se face pita la Nadăş

Actualitati
GALERIE FOTO La Nadăş, pita (pâinea) se făcea de fiecare femeie acasă, mai ales sâmbăta, ca să fie moale pe duminica, după care era consumată timp de o săptămână. Făina de grâu, care se păstra într-o ladă din scândură de brad, era cernută cu sâta dusă în casă de vineri seara şi pusă într-o troacă de lemn, care folosită numai pentru pâine. Dimineaţa, pe la ora 6.00, se făcea aluatul din făină, o mână de sare pentru fiecare pâine, drojdie, cumnău (amestec de făină de mălai cu drojdie şi apă, tăiat în bucăţi, pus la uscat, care se păstra două trei săptămâni), trei-patru bucăţi, în funcţie de cantitatea de făină, care se amestecau toate cu apă călduţă. Aluatul era lăsat să se acrească (dospească) două ore, după aceea se frământa (amesteca) cu mâinile, până ce acesta devenea vârtos (nu se ru

Obiceiuri: Boboteaza la Nadăş

Actualitati
GALERIE FOTO În fiecare an, de Bobotează, localnicii din Nadăş (comuna Tauţ) respectă mai multe tradiţii printre care cea a sfinţirii apei pârâului Teşa şi cea a împărţirii de colaci. De Bobotează, după Sfânta Liturghie de la biserică, se pleacă în grup, preotul, câtăreţii bisericeşti (corul), bărbaţii care duc prapuri (steaguri bisericeşti), enoriaşii care au participat la Sfânta Liturghie. Aceştia se opresc la Ruga satului (troiţă), unde se oficiază o slujbă religioasă de sfinţire a apei. În urmă cu aproape un deceniu, apa era pusă în două ciubere de lemn, dar acum este pusă în vase special din plastic. Corul cântă Troparul Bobotezei “În Iordan botezându-Te, Tu Doamne, închinarea Treimii s-a arătat, că glasul părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pre Tine numindu-Te şi Duhul, în chi

Monografii: Obiceiuri de Crăciun la sârbii din Gai

Actualitati
Sârbii ortodocşi din Arad sărbătoresc Crăciunul după calendarul Iulian, astfel, în 6 ianuarie este ajunul Naşterii Domnului, iar în 7 ianuarie este prima zi de Crăciun. Un obicei vechi al sârbilor ortodocși este şi arderea stejarului (бадњак), în Ajun de Crăciun. Ramura de stejar se aduce în biserică, dar şi în casă, în dimineaţa de Ajun. Tot dimineaţa, se merge şi cu uratul - „Bună dimineaţa la Moş Ajun” -, obicei la care se spune că primul care deschide uşa unei gospodării trebuie să fie bărbat. De obicei, bunicul cu nepotul erau cei care vizitau cele mai apropiate rude. În seara de Ajun, se dă foc trunchiului de stejar, iar fiecare participant primeşte câteva frunze de stejar, legate cu panglică cu simboluri naţionale. Focul simbolizează căldura ce încălzeşte peştera în care

Monografii: Obiceiuri de Bobotează

Actualitati
La Covăsânţ, mai demult, la Bobotează, când cânta părintele Iordanul şi trăgea clopotul la biserică, unii, care se pricepeau, citeau semnele vremii. Ei erau atenţi mai ales din ce direcţie suflă vântul, dacă suflă dă cătă Mureş, dă cătă Şiria sau dă cătă deal, şi în funcţie de acesta ştiau cum va fi Anul. De asemenea, în perioada interbelică, era obiceiul să umble copii prin sat cu „Ciuralexa”. În fiecare gospodărie sunau din clopoţei, făcând mare larmă şi strigând: „Ciuralexa – lexa/C-a murit Alexa/P-o scândură veche/D-zeu să-l ierte”. Obiceiul, atestat atât în Moldova, cât şi în Transilvania, a fost la origini o practică ritual circumbulatorie, cu funcţie apotropaică, menită să ferească gospodăria de rele, prin înconjurarea casei, grajdului, pomilor din grădină şi în acelaşi

Monografii: Obiceiuri de Anul Nou la Covăsînţ şi Şicula

Actualitati
În Ajunul Anului Nou, la Covăsînţ se făcea „cărindari dă ceapă”. În funcţie de câtă apă se aduna în diferitele foi de ceapă se ştia cum vor fi lunile anului care vine. În noaptea de Anul Nou se credea că e bine să fii îmbrăcat în roşu şi „să ai bani în poşnari”. Dimineaţa, feciorii şi fetele se spălau cu apă neîncepută, în care puneau busuioc şi un ban de argint, ca să miroase ca busuiocul şi să fie bănoşi tot anul. În această zi nu era bine să-ţi vină în casă o femeie, ci un bărbat. De aceea erau bărbaţi care mergeau dimineaţa pe la vecini, ca acestora să le meargă bine tot anul. La fel se credea că nu e bine să dai bani, că apoi dai tot anul. De asemenea, în această zi şi azi se crede că nu e bine să mănânci găină, fiindcă găina tot împrăştie, ci doar carne de porc. Ţurca

Monografii: Obiceiuri de Crăciun pe Valea Mureșului

Actualitati
„Umblatul cu dubele” sau „Dubașii” este o datină străveche, care se păstrează până în zilele noastre și o găsim în mai multe zone folclorice de pe Valea Mureșului, diferind de la sat la sat. Echipa de dubași colindători are în componența ei pe cei ce cântă și bat dubele totodată și taraful. Feciorii îmbrăcați cu șube și cioareci, cu căciuli împodobite cu flori, tricolor și pană de fazan, ținând în mână dubele, la fel de frumos împodobite ca și căciulile, se adună la gazda unde au învățat colinzile în postul Crăciunului. De aici, încolonați cu căprarul în frunte și muzicanții (taraful) în urmă, dubașii pornesc cu colinzile pe la casele oamenilor. De obicei, dubașii mergeau mai întâi la biserică unde colindau preotului și familiei sale, apoi la primar, la dascăl, iar apoi la fete