Să mai fie ceva de făcut?
Uniunea Europeană, această struțocămilă cu ștaif și paiete ca la cabaret, scârțâie din toate încheieturile.
Și când te gândești cu ce aere a debarcat ea mai în urmă cu niște ani pe malurile Dâmboviței, când noi, ca niște oameni cu bun simț, băteam, cu sfială, la poarta-i poleită!
Ba că n-am făcut aia, ba că nu ne-am preocupat de ailaltă. Ba că suntem prea subțiri, ba că suntem prea grași. Și tot așa.
Iar noi, ca niște copii de la țară, pe vremuri, frângându-ne căciula-n pumni, am făcut, cuminți, tot ce ni s-a cerut. Numai să ne vedem colo, la masa cu bucate alese. Că, altfel, nici că se putea!
Așa și cu Schengen-ul. Sute de milioane (de euro!!!) pompați în investiții, garanții, alinieri, răsuciri. Numai să fie bine și frontierele Europei către sud și est, să fie sigure.
Și uite că, da