România s-a panicat la declarațiile politice ale unor lideri europeni cu privire la piața muncii. Declarațiile, devenite măsuri, blocau accesul românilor pe piețe ale muncii precum Spania sau Franța. Asta oficial, deoarece neoficial această respingere era de mult timp împământenită.
Teofil Grădinaru
Scopul autorităților occidentale este de a proteja cetățenii propriilor lor țări de imigranți, printre ei mulți români.
Care imigranți lucrează mai bine și au pretenții mai mici decât băștinașii.
Credeți că românul muncitor suferă de pe urma acestor restricții? Credeți că întreprinzătorul occidental a dat fuga să-și angajeze conaționalii, care dau un randament mai slab pe bani mai mulți? Da de unde…
Occidentalii s-au obișnuit de mult timp cu capitalismul sălbatic, cu ideea că legea îți permite absolut tot ceea ce nu-ți interzice. Așa că s-au înmulțit investitorii străini în România spre bucuria celor ce își sprijină discursul politicianist pe o sumă de statistici. În România apar firme ba olandeze, ba belgiene, ba germane, care au punct de lucru în străinătate.
Adică, mai pe înțelesul tuturor, vine nenea Antwerpen sau tanti Eindhoven și își deschid un S.R.L. sau S.A. în România, cu capital integral belgian, respectiv olandez. Ca orice firmă care vrea să lucreze în România, motivul e mâna de lucru ieftină. Ei, această firmă își deschide puncte de lucru chiar în Antwerpen sau Eindhoven.
Și, dacă tot are puncte de lucru are și ce să lucreze. Logic, nu?
Deci, ecuație simplă: o firmă olandeză lucrează în Olanda cu muncitori români. Asta în ciuda restricțiilor de pe piața muncii. Și uite-așa capitaliștii sălbatici au reușit să păcălescă propriile lor guverne. Sau nu… Asta pentru că sunt perfect convins că și guvernele occidentale știu de astfel de artificii pe care le fac firmele, dar acceptă tacit metoda.
Pe de o parte, aceste guverne anunță anumite măsuri menite să adoarmă muncitorii autohtoni – și ei sunt electorat, ce naiba – iar, pe de altă parte aceleași guverne sunt conștiente că mâna de lucru occidentală – în marea ei majoritate – este una plafonată, pretențioasă și în netă inferioritate față de imigranți.
Această rețetă nu este speculativă, ci există în realitate. Astfel de firme funcționează în domenii variate, de la construcții la transporturi și de la curățenie la alte servicii.
Spre exemplu, în transporturi, o firmă olandeză are 80 la sută dintre angajați români, ceilalți polonezi sau slovaci, are mașinile înmatriculate în România, dar acele mașini n-au văzut țara noastră decât la înmatriculare.
În rest, totul pe șoselele occidentale.
