Ziarul electronic al arădenilor

Puțină decență, Varujan Vosganian!

„Domnule” nu pot să îți spun. Ai pierdut dreptul la acest apelativ atunci când te-ai apucat să-ți cerșești o imunitate care murdărește mai rău decât tina din fundul ogrezii.

„Tovarășe” de ți-aș spune, i-aș jigni pe cei care au fost dispuși să-și dea viața pentru un ideal, chiar că idealul a fost greșit iar cei ce l-au propagat de la tribune, niște nemernici.

„Șmechere” iar nu merge. Prea sunt simpatici băieții care-și dau binețe cu formula asta și, oricum, îi prefer pe ei în strictă preajma mea.

Nici nu știu cum să-ți adresez cele câteva gânduri ce mi-au fost provocate de intervenția pe care ai avut-o – iarăși – la tribuna Parlamentului. Am să-ți zic Vosganiane, deși chiar și asta e cam mult.

Să-ți fie rușine, Vosganiane!

După ce, aidoma infamului Cațavencu, ți-ai smiorcăit nerușinarea atunci când s-a pus problema să te arăți, măcar atunci, bărbat, s-ar fi cuvenit să faci cel puțin un pas înapoi. Dacă nu cumva, om de onoare ce te pretinzi, ar fi fost cazul să iei o pauză mai lungă și să te duci undeva, să te speli. De rușine, că de vinovăție nu te va spăla toată apa Dunării, de-acum și până în veac.

De aici și nerușinarea cu care, uneori, îți urci dezonoarea la tribună și dai din gură.

Și, măcar de ar fi prostii. Dar nu, că nu te numeri printre cei ce ar putea beneficia de o atari circumstanță ușurătoare din partea oamenilor. Nu, nu se poate spune că ești prost și, din pricina asta, ești cu atât mai jenant.

Cum ai reușit să fii și mai ieri-alaltăieri, când te-ai trezit vorbind din nou.

Rușine să-ți fie Varujan Vosganian!

Dar să vedem ce ai debitat, la ora când Sfatul țării era confruntat cu o problemă cu adevărat importantă.

De câte ori în istoria unei țări se poate sărbători un Centenar, Varujan Vosganian? Presupun că ai fost atât de bun la aritmetică să știi: o dată la o sută de ani!

Românii – cei cărora Dumnezeu le-a dat viață să apuce acest an, 2018 -, au dreptul să sărbătorească Centenarul Unirii Celei Mari. Se împlinesc 100 de ani de când România a devenit ceea ce și-au dorit atâta înaintașii și ceea ce suntem sau măcar încercăm să fim acum! În anul 2018 și nu altădată!

Și ce observă românii în acest an, al Centenarului? Observă că guvernanții au grijă de orice altceva, numai de Sărbătoarea Centenarului, nu! Acest lucru este foarte clar și-l observă oricine. Chiar și străinii, Vosganiane, adică cei ce nu-s cetățeni români, nu locuiesc aici dar s-ar bucura să poată sărbători alături de noi.

Pentru că, deși vă este greu să credeți, românii sunt, încă, apreciați, iubiți chiar, pe glob. Doar aici, în țara lor, pare că nu-s iubiți. De unii care nici nu ar avea asta în fișa postului dar care ar putea face câte ceva ca poporul să se simtă măcar băgat în seamă.

Nu, Varujan Vosganian și alții ca dumneata, nu aveți nici măcar această măruntă jenă, că poporul român ar vrea să simtă că, de Centenar, este apreciat, băgat în seamă, de cei ce-l conduc.

Așa se face că, zilele acestea, când s-a dezbătut în Parlament o moțiune – firavă și ea, nimic de zis – prin care opoziția a vrut să atragă atenția asupra apatiei scandaloase pe care o manifestă guvernanții față de Centenarul Unirii, te-ai găsit dumneata, Vosganian Varujan, să dai cu presupusul.

Nu știu ce o fi fost în mintea dumitale, chiar așa! Pentru că nu știu dacă, din punct de vedere moral (!!!), ești printre cei îndreptățiți să ne ții prelegeri într-o atari problemă. Subliniez, statutul moral la care ai coborât, ar trebui să te oprească să ridici vocea într-o grămadă de probleme. Și una este cea a Centenarului. A modului în care românii ar trebui să sărbătorească acest moment crucial al istoriei naționale.

Chiar cu riscul că-ți vei ridica o sprânceană, am să citez punctual acea parte din lamentabila luare de poziție pe care ai avut-o în Parlament și care, ea singură, ar trebui să fie de ajuns ca să-ți pecetluiască pentru totdeauna locul în memoria afectivă a locuitorilor Aradului dar și a celor din Alba Iulia.

„….Un lucru este cert şi apare tot mai clar – ca să sărbătorim Centenarul prima condiţie e să fim la înălţime, idealurile care au fost proclamate atunci şi dacă vreţi cu adevărat să sărbătorim, sărbătoarea nu începe cu statuile de la Arad (Monumentul Marii Uniri – n.r.) şi de la Alba Iulia, ci începe cu monumentele sufleteşti care se clădesc în piepturile noastre“.

Și asta după ce ai creionat o altă nebunie de ordin logic: „…celebrarea Centenarului nu este mărginită la un singur an şi va dura mai multă vreme şi poate că o să sărbătorim Centenarul şi atunci când vom finaliza operele de la Iaşi, Craiova şi Cluj sau atunci când vom finaliza alte obiective pe care le vom porni în Centenar”.

Niște prostii mai mari și mai insultătoare la adresa bunului simț nici că putea cineva să arunce în eter.

Auzi, o să celebrăm Centenarul și de acum în cinci, sau în zece ani. De ce nu, chiar și la împlinirea a 200 de ani de la Unire, noi tot Centenarul o să-l celebrăm. Iar mai apoi, auziți ce mai zice omul nostru: ca să fim demni să sărbătorim, acum, Centenarul, ar trebui „să fim la înălțimea idealurilor care au fost proclamate atunci”!

Ce să înțeleagă omul simplu din aiureala asta: că de 100 de ani poporul acesta n-a ajuns să împlinească nimic din acele idealuri și că e nevoie de luminata conducere a celor așezați azi la butoane, ca să ne înalțe?!

Dar, mai grav, te-ai apucat, Varujan Vosganian, să împroști cu noroi în imaginea și revendicările legitime ale unor oameni care, astăzi, împlinesc, cu modestie, dedicare și spirit de sacrificiu, legatul celor care, acum 100 de ani, au proclamat Unirea. Pentru că – se pare că nu–ți place lucrul acesta – Aradul și Alba Iulia au fost locurile unde s-a scris acea oră astrală a României pe care, să fie clar, o vom sărbători, cu voia unora ca dumneata sau fără ea, la 1 Decembrie 1918.

Iar în zilele noastre, acești oameni fac tot ce le stă în puteri – și ce sunt lăsați să facă! – pentru a onora moștenirea unui Goldiș, Cicio-Pop și a celorlalți corifei ai Unirii. Lor li se cuvin laude, lor ar trebui – și chiar vor – să li se închine cei de azi, amintirii lor ar trebui ca Aradul să fi primit, cu mult mai devreme, un monument. Măcar atât: un monument adevărat!

O bornă de aducere aminte pentru așezarea căreia, zău așa, nu cred că ar fi trebuit să treacă 100 de ani!

1 Decembrie 2018 este Ziua cea mare a Istoriei Românilor și ea trebuie – dacă asta se poate înțelege – pregătită. Pentru asta ar vrea românii să se poată pregăti așa cum se cuvine și să-i vadă pe guvernanți că fac măcar ceva, ca lucrurile să aibă sens, să aibă rost și să lase urme. În minte, în suflet și-n inimă. Adânc, cât mai adânc. Să avem ce povesti celor ce vor veni după noi.

Despre 1 Decembrie 1918 ca semn al Centenarului Unirii, pur și simplu!

Iar dacă în acest ciclu de pregătire se pune problema dezvelirii unor monumente, atunci să facă bine Guvernul României să depună toate eforturile și să le dezvelească.

Fie că treaba asta ar urma să se petreacă la Arad, la Alba Iulia sau în cea mai obscură localitate a României.

Sărbătoarea o merită tot românul. Acum și aici!

Iar pentru că dumneata, cu tupeu, ai decretat că Aradul și Alba Iulia ar fi, cumva, nedemne de a se bucura de acest moment așa cum simt cei ai locului că ar merita, primid totodată și un prinos de recunoștință pentru rolul pe care l-au avut înaintașii în finalizarea acestui Act Unic al Istoriei, că ar mai trebui să aștepte să le vină rândul, eu unul te consider, Varujan Vosgnian un personaj deloc binevenit pe teritoriul orașului al cărui locuitor mă găsesc în acest an de grație, 2018. Nici în acest an și nici altcândva!

Dumnezeu să îți dea înțelepciune și putere de a-ți cere iertare pentru o asemenea grosolănie!

Silviu Rațiu

Aprilie, 2018

CITITI SI: Declarația zilei: „Sărbătoarea Centenarului nu începe cu statuia de la Arad“

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.