Ziarul electronic al arădenilor

Punct și de la capăt. Nici dumneavoastră nu vă plac piețele, domnule primar Bibarț?

Într-o recentă ședință a CLM, o nouă tentativă de desființare a Pieței Catedralei, susținută cu o ambiție demnă de cauze mai nobile, de liberali, a căzut la vot.

(Apropos „liberali”: cum își pot spune liberali niște indivizi care dau cu piciorul inițiativei private?)

Când spun că se pritocește desființarea Pieței Catedralei știu ce spun: povestea cu mutarea ei într-o nu știu ce locație absolut improprie, ascunsă privirii, neatractivă și aproape inaccesibilă, ar duce, în mod clar, la dispariția ei.

Chiar așa, ce o fi având actuala administrație „liberală” a Aradului cu piețele agro-alimentare din oraș?

Vă aduceți aminte de vremea când primarul de tristă amintire, Gheorghe Falcă, a dezlănțuit o ofensivă furibundă împotriva Pieței „Mihai Viteazu“, un loc pentru care, în epocă, chiar și bucureștenii ne invidiau.

Să o dărâme, să o radă de pe fața pământului și nimic mai mult!

Apoi, i-a trecut.

Cel puțin cu Piața „Mihai Viteazu“.

A venit la rând Piața Miorița. Cu asta chiar că a reușit. Da, a reușit să o facă praf, aruncând, pe deasupra, o grămadă de bani pe apa sâmbetei.

O mostră de discriminare și de diletantism agresiv, promovată de niște „liberali” care,  așa cum spuneam, calcă în picioare, într-o veselie, precepte elementare ale economiei de piață.

Au obligat micii producători să se separe, închizându-i într-un spațiu urât și nefuncțional, de „ceilalți” – cei care vând marfă „de import”, oferind acestora avantajul poziției dominante, ceea ce, se poate vedea cu ochiul liber, afectează întâi de toate, intersul cumpărătorului de a avea acces la produse proaspete, obținute în mod natural, ecologic.

O rușine dar, mai mult, o palmă dată locuitorilor din cartierul Micălaca și celor care încearcă să promoveze o agricultură cât de cât sănătoasă…

Acuma a venit – din nou – rândul Pieței Catedralei. Un loc cu semnificații istorice dar, mai ales, cu reală utilitate pentru locuitorii orașului. De oriunde ai fi, dacă e să-ți faci cumpărături de legume, fructe, brânzeturi și alte produse alimentare, poți să știi că acolo vei găsi o ofertă generoasă.

Ca să nu mai vorbim de faptul că piețele – oriunde în lume – sunt locuri unde oamenii mai apucă să se întâlnească, să schimbe o vorbă, să constate că mai există… Adică sunt locuri unde oamenii se pot apăra de singurătate și, mai rău, de însingurare!

De ce să dărâmi o piață?

De ce să n-o remodelezi? (nu-mi place deloc cuvântul „modernizezi”, pentru că ascunde prea multe capcane estetice și, de aici, în dulcele spațiu mioritic, financiare).

De ce nu ar putea avea și Aradul piețe integrate în peisajul locului, unde funcționează, dar, și în cel general, al urbei? Să fie, oare cu neputință ca, bunăoară în Piața Catedralei să coexiste o piață funcțională și arătoasă – nu cred că nu s-ar găsi destui arhitecți care să o deseneze în așa fel încât să fie eficientă, dar și estetică -, cu  amenajări care să răspundă și altor nevoi ale oamenilor: parc, loc pentru un atât de necesar monument, spațiu de joacă pentru copii?!

Dincolo de amprenta politicului, chestiunea Pieței Catedralei – dar și a altor spații publice din municipiu – trebuie să fie una în care cuvântul decisiv să-l aibă cetățenii.

Iar cetățenii și-au spus cuvântul și încă răspicat: ei vor ca Piața Catedralei să rămână Piață!

Ați promis că ne veți demonstra că aveți agenda proprie, numai a dumneavoastră.

Regândind chestiunea piețelor, ar putea fi un început bun.

Silviu Rațiu

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.