Ziarul electronic al arădenilor

Punct și de la capăt. Ce ar fi dacă?

Dacă, prin absurd, Primăria Aradului ar anunța că nu se mai implică în nici un fel în organizarea, de pildă, a Târgului de Iarnă și nici în amplasarea Bradului de Crăciun, îmi pot închipui ce furtună s-ar isca pe tot felul de suporturi media.

Sunt sigur că s-ar găsi, instantaneu, o armată de nemulțumiți care să acuze în fel și chip, atât instituția, dar mai ales pe cel ce o conduce (așa cum) și o reprezintă (așa cum). N-ar fi de ajuns o mie de mașini de spălat să șteargă potopul de vorbe – sudălmi, ocări și, cred, blesteme, ce s-ar prăvăli peste ei.

Dar, uite că nu e bine nici dacă Primăria zice că vrea să facă ceva deosebit. Ceva care, cel puțin în plan intențional, se dorește mai frumos, mai plăcut, mai „altfel” decât în anii anteriori și decât ce fac alții.

Nici nu s-a dat startul Tîrgului de Iarnă 2018 că au și început să curgă obiecțiunile, cârcotelile, acuze și chiar rechizitorii virulente.

Dar, după cum lesne se poate observa, ele nu au, în principiu, nimic cu evenimentul în sine. Nu asta e problema! Toți cei ce au apărut cu comentarii pe diverse site-uri locale se-nghesuie să dea cu pietre fie în aducătorul veștii, fie în cel care se află în fruntea echipei de organizatori.

Să fim de acord, nimeni nu ne poate nega dreptul de a critica. Chiar de a contesta pe cineva. Este, la urma urmei, o expresie a democrației pentru care, în urmă cu aproape trei decenii, unii și-au dat viața, chiar și aici, în acest oraș!

Dar, oameni buni, să fie modul în care o fac unii și alții, singura cale prin care demonstrăm că înțelegem în mod corect ce înseamnă acest drept?!

Adică, să nu fie nimic altceva decât că ne putem aroga, fără nici o piedică – nici măcar o umbră de discernământ și bun simț – dreptul de a murdări imaginea cuiva chiar dacă nu avem nici o dovadă care să ne susțină afirmațiile sau, chiar dacă, evenimentele urmând a se petrece cândva în viitor, nu avem nici un temei să le contestăm de pe acum?!

Numai cine nu vrea nu observă că, de mai multă vreme, spațiul public autohton este caracterizat prin ușurința – nesăbuită, de cele mai multe ori – cu care se  aruncă unii să califice pe câte cineva ca fiind „vândut”, hoț, șmecher etc.?

Aș vrea să-i pot întreba pe toți acești purtători de vorbe (o fac, poate dintr-un defect profesional, de care nici măcar nu vreau să mă scap!) dacă pot produce o dovadă, oricât de mică, în sprijinul acuzațiilor pe care le aștern cu atâta ușurință și le lansează – ca pe niște tiribombe – în spațiul public.

Iar dacă, să zicem, vreunul din acești oameni (n-am nici un motiv să le contest bunele intenții și nici buna credință!) sunt în posesia unor astfel de dovezi, care să fie motivul pentru care nu le valorifică pe căile legale? De ce nu își manifestă civismul în  mod efectiv și folositor, așa cum te-ai aștepta să o facă?!

Avem – cel puțin la nivel declarativ – o justiție angajată ferm în efortul de combatere eficientă a tot ceea ce înseamnă hoție, înșelaciune, abuz de putere, corupție în alte cuvinte, încât ar fi mai mult decât salutar ca cei ce pot furniza dovezi despre fapte ilicite, să o facă fără întîrziere. Cu putere și cu responsabilitate.

De ce nu se întâmplă acest lucru? De ce preferă, foarte mulți, să împroaște în stânga și-n dreapta, cu tot felul de învinuiri, lăsând impresia că știu foarte multe dar că preferă să păstreze totul pentru ei. Sau pentru… mai târziu…

Mai târziu, când? Și până când?

Să ne gândim că unele din acuzațiile lansate recent în legătură cu circumstanțele în care ar urma să fie organizat Tîrgul de Iarnă 2018 „ca la Milano” sunt, ar putea fi adevărate. Și că, denunțându-i pe cei încriminați prin intervențiile – cele mai multe anonime! – din presa locală, s-ar putea stopa măcar unele din aceste presupuse ilegalități. De ce nu auzim nimic despre măcar o singură atitudine cetățenească fermă și curajoasă, mai înainte ca răul – dacă există – să se fi produs?!

În aceste condiții, eu cred că cel mai bun lucru pe care l-ar putea face toți „anonimii” din mediul on line și pe unde or mai fi fiind, ar fi să ia un „minut” ( mai lung) de tăcere și să-i lase pe cei ce vor să se bucure, pur și simplu, de atmosfera Adventului să o facă netulburați și în deplinul respect al acestei sărbători binecuvântate.

Adică să-și pună veninul „la borcan”, iar borcanul, undeva în fundul pivniței. Pentru alte vremuri.

Silviu Rațiu

Share Button

comentarii

One Comment

  • maria

    Excelent de bine punctat!!! Excelent!!!
    Ba, mai mult, ar trebui acești domni să fie invitați să pună mâna să facă. Pot să organizeze un Târg de Iarnă privat (așa cum sunt câteva prin Viena), pot să organizeze un spectacol (să pună bilet de intrare), cu alte cuvinte, să facă ceva. Orice, pentru orașul în care trăiesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.