Ziarul electronic al arădenilor

Poliţia, Băsescu şi deontologii

Nu-mi place politica. Deloc. Este cum s-a spus: o curvă. Ei bine, din punctul meu de vedere, evident, cei care fac politică sunt bărbaţii care preferă să dea un ban pentru a nu pierde timpul cu convingerea unei femei, unii dintre ei sunt peşti sau personaje care s-au plictisit să se autosatisfacă.

Tiberiu Lovin

În general, privesc la acest cuplu de ocazie ca la un cocalar şi o piţipoancă, personaje care încearcă să şi-o tragă unul altuia. Din păcate, după ce că relaţia este dizgraţioasă, în aventura pentru putere intervin combinatori profesonişti: presa şi sindicatele.

Am urmărit cu atenţie mitingul de la Palatul Victoria, poveste pornită din criza care i-a lovit şi pe poliţişti. O acţiune îndreptăţită până la un punct. Mai exact până când vulgaritatea fără limită a fost aruncată spre Guvern şi Preşedinţie ca dintr-un lansator de grenade. Şi n-a fost de ajuns să se strige „muie Blaga“, nici să se defileze cu pancarde în care Boc este înfăţişat că-l linge-n dos pe preşedintele României sau premierul având în loc de nas un penis.

Primul combinator. Îmbrăcaţi în uniforma statului, cei circa 8.000 de poliţişti au pornit în marş spre Palatul Cotroceni, unde ar fi vrut să-i dea un şut în fund lui Băsescu, dar s-au dus degeaba. „Dictatorul” n-a vrut să discute cu ei şi nu pentru că 2.000 dintre protestatari s-au pierdut pe drum sau a fost înjurat ca la uşa cortului, ci pentru că mitingul de la Cotroceni a fost ilegal. Pe scurt: Cartel Alfa şi Sindicatul poliţiştilor au încălcat legea. Nu e vorba de o contravenţie, ci de fapte penale. E ceva neclar sau fals până aici? Nu. E limpede ca apa de izvor şi nici un om care-şi foloseşte creierul nu ma poate contrazice.

Astfel am încheiat capitolul unui combinator: sindicatele. Nu contează că au dreptate şi chiar obligaţia să se revolte – evident în limitele legii, că oamenilor le este greu pe criză, ca peste tot în lume, de altfel. Acţiunea lor s-a terminat atunci când le-a expirat autorizaţia pentru mitingul din Piaţa Victoriei. Punct. De acolo până la Cotroceni şi chiar în faţa Palatului vorbim despre încălcarea legii. Cea pe care toţi trebuie să o respectăm, inclusiv poliţiştii ce reprezintă o autoritate a statului care trebuie să vegheze la acest lucru.

Al doilea combinator. Trecem la combinatorul cu numărul doi, cu toate că-n ultima vreme a devenit numărul unu: presa. Ea te ridică, ea te coboară şi tot ea reuşeşte să te scoată în stradă. Mai ales atunci când vorbim cu patos de factorul social. Trăim vremuri crunte, vremuri care vor fi şi mai dure. Asta nu înseamnă că avem dreptul să încălcăm legea. Niciunul dintre noi nu are: de la preşedinte, până la ultimul amărăştean care-şi asigură supravieţuirea ca maestru al sapei.

Ce a făcut presa în timp ce evenimentul era în desfăşurare şi după? A incitat şi a ţinut hangul sindicaliştilor, iar invitaţii păreau să aibă un singur tatuaj pe piept: deontolog.

Punctez generic, pentru că nu toată industria mass media este coordonată politic de simpatiile şi interesele unor patroni. E adevărat că presa are ca datorie să critice puterea, dacă are ce, şi că trebuie să fie cu ochii pe ea pentru a nu comite golanii, aşa cum se întâmplă de două decenii în România, cu toată vigilenţa jurnaliştilor. În schimb, acum vorbim de fapte penale. Nu există scuze, aşa cum le-a prezentat Cătălin Tolontan, şi nici motive să ne fofilăm.

Ce-ar fi dacă în fiecare zi am avea mitinguri neautorizate? Unde am ajunge? Ştiu că se doreşte anarhia, definiţie în care ne scăldăm până la jumătate, dar mai ştiu că într-un astfel de stat siguranţa oricărui cetăţean este în pericol. Din toate punctele de vedere. Cât timp presa va continua să facă aceste jocuri murdare, şansele celor care vor să ne arunce în haos sunt imense.

Combinaţia combinatorilor. Intrat pe terenul penal, liderul poliţiştilor acuză: şi ei au încălcat legea, adică oamenii de la putere pe care ortacii de sub comanda lui i-au înjurat cu inteligenţă preşcolară.

Nu a spus însă ce articol a fost terfelit de guvernanţi, chiar dacă nici asta nu este o scuză în faţa justiţiei şi nici măcar în faţa unei învăţătoare care a fost pusă să judece bătaia dintre doi elevi. În schimb, presa a continuat să întoarcă pe toate părţile obrăznicia lui Băsescu de a nu ieşi în curtea palatului să-şi ia flegme de la miliţieni.

Cu tupeu chiar, de după draperii, preşedintele şi-a permis să le dea o palmă peste caschetă protestatarilor care-l alintau javră: a renunţat la serviciile lor în ceea ce-l priveşte. Evident că deontologii i-au sărit în cap pentru că astfel ar afecta credibilitatea într-o instituţie a statului, acea autoritate care are nişte membri ce arată semnul victoriei prescurtat, strigă muie ministrului care-i coordonează şi se cred pe stadion atunci când solictă o întâlnire cu preşedintele ţării.

Din punctul meu de vedere, Băsescu a făcut bine că a renunţat la poliţişti. A făcut bine şi că nu le-a ordonat jandarmilor din faţă de la Cotroceni să măture pe jos cu poliţiştii care au încălcat legea, cu toate că ar fi putut să solicite înăbuşirea prostiei de sub caschetă. Nu e foame, nu vă lamentaţi: e prostie pură şi nu falsa inteligenţă a deontologilor de la televizor sau din ziare. Băsescu şi guvernul Boc n-au făcut bine când au permis poliţiştilor să plece în marş spre Cotroceni. Au dat dovadă de slăbiciune, de teamă poate că va izbucni nu ştiu ce revoluţie – pentru idioţi se traduce aşa: schimbarea puterii prin forţă. Asta se doreşte. Asta o să aibă România foarte curând: o revoluţie. Va curge sânge, dar noi vom avea aceiaşi bani. Nu, nu se vor înmulţi nicicum sub oricine ar veni la putere.

Nu vă faceţi iluzii. Da, vom merge iar la FMI, dar nimeni nu va comenta în front. Presa va susţine prin deontologi că asta e singura soluţie. Ceea ce este corect. Numai că atunci altcineva va fi la putere, iar câinele de pază al democraţiei va da din coadă fericit când se va plimba cu limuzina între Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni. Evident, nu va lipsi girofarul.

Notă la finele celui mai lung editorial ever: (…) Am reacţionat aşa chiar prin citat din mai multe motive. Cu toate că au imaginea de prostovani, de care ne-am convins nu doar prin bancuri, poliţiştii au atins astfel culmea grobianismului la evenimentul de vineri.

Şi poate aş fi trecut cu vederea, dar m-au iritat opiniile lui Tolontan şi Cristian Tudor Popescu. Primul zice că nu aşa se vorbeşte cu preşedintele, dar le găseşte scuze sindicaliştilor pe baza unor afirmaţii ale lui Băsescu şi susţine că este posibil ca oamenii să accepte crunta reformă, dar nu cu cei de acum. Mai clar, gazetarul spune direct: să fie schimbată puterea.

Discursul său este similar cu al lui Mircea Badea. Diferenţele de limbaj sunt de la cer la pământ, dar ideea este aceeaşi. Şi tot el ne trimite ca la Mesia spre CTP, jurnalist care ar trebui să ne convingă că Băsescu e vulgar şi deci merită să fie înjurat ca pe mahala pentru că şi el a spus nu ştiu ce despre x, y sau z. Logică imbatabilă ce se pupă pe pancarde cu a poliţiştilor. Mai vulgare nu sunt coaiele de care scria CTP prin Adevărul şi nici sunetul pişatului său din Gândul în timp ce nu ştiu ce duduie era în buda vecină, iar el avea erecţie intelectuală. Mai vulgar de atât este să faci pe prostul şi să încerci să-ţi prosteşti audienţa.

PS cu un taximetrist: „Este criminal regimul Băsescu. Păi, de ce a mărit TVA să ne f… pe toţi?”, mi-a spus un taximetrist azi-noapte. Bună întrebare. I-am şi răspuns. Când am explicat că dacă nu se ia măsura de reducere a lefurilor, a pensiilor etc, vom ajunge la mărirea de TVA şi ne va afecta pe toti, nu doar o pătură socială, pupincuriştii opoziţiei au sărit că sunt pupinbăsist. Bine, fraţilor, acum sper că sunteţi mulţumiţi. Nu e afectată doar bunica şi ruda de la stat, ci toată populaţia. Cap aveţi. Minte vă mai trebuie.

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.