M-am rătăcit în Ungaria!

Acesta a fost primul impuls. Nu  era drumul pe care rulasem cu câteva ore în urmă, în cursul serii, pentru a ajunge la „marea“ maghiară – Balaton.

Ioan Suciu

Instinctul de navigator îmi spunea totuşi că nu am greşit. Recunoşteam reperele pe care le-am întâlnit, deşi era seară. Totuşi, am oprit şi am întrebat. Acesta este drumul spre Siofok? Ygen, ygen mi s-a răspuns, meniung elore (mergi înainte). Da, mergeam bine. Pe aici venisem. Numai că acum rulam cu autoturismul pe un altfel de carosabil. Încă fierbinte.

În mai puţin de 10 ore, de ora 22.00 şi până dimineaţa la ora 8.00, răsărise un alt drum.Ca Făt – frumos!

Practic, peste noapte, aproape 20 de kilometri de drum naţional maghiar a fost reabilitat din temelii. Numai marcajele rutiere mai trebuiau trasate.

Totul s-a desfăşurat pe parcursul nopţii, fără mare tam–tam, adică presă, declaraţii, angajamente, termene şi reclamă. Aşa cum se obişnuieşte la noi. Autostrada Nădlac – Arad – Timisoara, drumurile expres Arad – Oradea, Arad – Deva şi Arad – Timişoara sunt realitate doar pe hârtie. Restul este vis! Un vis al cărui termen de execuţie se tot amână.

M-am săturat eu, ca reporter de front, să tot relatez despre construcţia viitoarei autostrăzi. Şi să anunţ încă şi încă o amânare de termen de începere a construcţiei.

Constructorul se sprijină în lopată şi nu-l doare în buget de termenele de execuţie a lucrării pe care a câştigat-o la licitaţie prin asociere cu firme străine pentru a se ascunde.

Ministerul Transporturilor se joacă cu termenele de execuţie în funcţie de interese, numai de aceştia ştiute.

În tot acest timp, drumul se macină din cauza mixturii asfaltice de proastă calitate, material ce poate fi regăsit totodată din belşug şi în curţile caselor pe unde trece drumul reabilitat.

Pe când aşa o surpriză şi la noi? Sa crească un drum într-o singură noapte.

Eu cred că până la urmă că nu m-am rătăcit în Ungaria. Cred că m-am rătăcit în România.

comentarii