Ziarul electronic al arădenilor

Fiecare cu Libia lui

Raportez Libia din prezent la România de acum 22 de ani. Trec de barierele etnice, religioase sau de culoarea pielii şi rămân cu comparaţia dintre doi oameni, dictatori prin excelenţă, dar cărora le-a sosit sfârşitul domniei din cauza faptului că n-au mai fost plăcuţi din exterior.

Teofil Grădinaru

Îmi spunea un prieten de rolul pe care l-a avut Ion Iliescu la Revoluţie, că lipsa unui astfel de echilibru ar fi dus România în postura Libiei de astăzi sau, exemplificare mult mai corectă, a Yugoslaviei actuale.

L-am crezut! Iliescu a avut un rol obscur, dar care nu a permis invadarea ţării de trupe străine. Deveneam o ţară de mare risc, cum este zona Balcanilor, nordul Africii sau Orientul Apropiat şi Mijlociu.

Speţa asemănării cu Libia mă duce cu gândul – ca în romanul lui Alexandre Dumas – la peste 20 de ani. Ce va fi statul lui Gaddafi peste 20 de ani, după ce forţele aliate îşi vor fi desăvârşit opera?

Mai ales că miza libiană e mult mai tentantă decât a fost cea românească în ’89! Petrolul libian va fi principalul măr al discordiei pentru marile ţări occidentale şi SUA.

Am avut şi noi averile noastre. Petrolul nostru, mult, puţin, e prin Austria. Pentru aur se mai bat încă canadienii de la Roşia Montană. Sarea e pe ducă şi ea. Pământurile sunt cu proprietari italieni sau de alte naţionalităţi, în mare parte. Telefoanele sunt la greci. Dacia, mândria noastră cu cai putere, bârâie franţuzeşte; mai vreţi să continui cu băncile etc?

Sigur, Gaddafi trebuie să plece, cum trebuia şi Ceauşescu să plece. Sigur, mor oameni nevinovaţi, sunt ucişi civili.

Dar, haideţi să nu fim farisei şi să credem în prelegerea asta despre umanitate. Adică umanitatea din Cuba nu trebuie protejată? Sau cea din Coreea de Nord sau Mongolia? Dar cine dracu’e interesat de o mână de trabucuri sau de un pumn de orez?

N-aş face lobby pentru Libia dacă n-aş vedea în timp. Exemplul României, al Afganistanului sau a altor ţări „salvate“ de dictatură este elocvent.

Cauza e una – o cauză nobilă. Din păcate, scopul e altul, un scop comercial.

Nu e o luptă pentru pace, ci o luptă pentru consumatori.

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.