Dacă mă tem

Un poem de spus cu voce joasă.

Dacă mă tem de ceva –

mă tem de întunericul de afară dar

și de întunericul din noi.

Că nu te pot vedea –

că nu-ți pot vedea

lacrima de pe obraz

ori

începutul unui surâs – fie el și întârziat.

Să nu pot vedea pasărea de pradă

deschizându-și

în tăcere

zborul ucigător; să nu pot vedea

dușmanul strecurându-și ura

tot mai aproape de casa mea cu ușile

mereu deschise.

Dar să nu pot vedea

nici pruncul adormit în leagăn de vise

și susur de zâne

Dacă mă tem de ceva

mă tem de întunericul din inima mea,

din inima ta, din

inima tuturor celor care

ne trăim răsăritul și apusul într-o lume care,

în întunecimea ei,

a pus gând rău Luminii –

alungând-o departe,

atât de departe că nimeni nu mai știe

unde o fi ajuns în pribegia ei!

Dacă mă tem de ceva

mă tem de gândul că

va veni o zi când n-am să mă mai tem

nici de întuneric –

oricare,

oricât și

oriunde ar fi el!

Că va veni ziua când o să-mi fie

totuna!

Atunci

va veni sfârșitul!

Și vezi,

de asta mă tem

cel mai tare!

Silviu RAȚIU

Mai, 2023

comentarii