Ei dragilor, astăzi am avut o zi plină. M-am trezit foarte devreme şi până la amiază am stat la înmormântarea fostei soacre, Dumnezeu să o odihnească în pace, că tare minunată a mai fost. A trăit 72 de ani! Frumoasă vârstă şi o specific pentru că are legătură cu rândurile de mai jos.
Daniel Mitre
Şeful a găsit oportun momentul de a suna ca să-i pun un titlu la o poză exact când săraca femeie intra în groapă, dar am fost salvat de telefonul popii care suna şi el în draci. E greu. Mai avea câteva gropi de astupat şi îl căuta lumea.
Mi-am zis în gând că este ziua telefoanelor mobile şi a internetului mobil. Lângă mine o tipă care din auzite, rubedenie cu răposata, aruncă priviri de viperă soţului care butona de zor o tastatură qwerty până când aceasta s-o’ enervat şi io’ zis să lase Facebookul ăla că suntem totuşi la o înmormântare. Am zâmbit eu şi vreo 3 persoane din jurul meu.
Astfel am avut ocazia de a vedea pe viu ce face lumea la astfel de chestiuni şi fac o listă pe care o redau vitejeşte mai jos.
1. Rudele apropiate
În această categorie intră cu succes familia care nu vede ce se întâmplă în jurul lor. Plâng/se roagă, ascultă cu sfinţenie preotul şi mai trag câte o închinăciune când face ţârcovnicu’ semn.
2. Rudele mai îndepartate
Aici deja trecem la un nivel mai superior. Verişoare, cuscre şi tot soiul de rubedenii pe care cel din sicriu le vedea foarte rar în timpul vieţii pământeşti, vorba popii! Pe lângă o lacrimă, se mai interesează şi apartamentul la cine a rămas, oare cât mai primeste pensie şi cât a cerut popa la pentru slujbă.
3. Cunostinţe/Prieteni
Suntem la o categorie foarte cunoscută. Prietenii au trecut uşor pragul vârstei a treia. Vin să-i aducă un ultim omagiu dar se interesează şi dacă primesc prosoape la plecare. În general ăştia de sex feminin. Încing ad-hoc o horă a bârfei în jurul sicriului şi toacă din cuvinte pe toţi prezenţi. Ba că aia are prea mult alb pe ea, ba ca “sandaua’ aia e de curve” şi neapărat ele îşi exprimă cunoştinţele acumulate în astfel de situaţii.
Ba că lumânările alea nu sunt bune, ba că prosoapele folosite sunt subţiri, ba ca fisa aia de 1 ban are valoare mică şi nu trece mortul Iordanul prea repede. (Cică este o tradiţie că în drum spre groapă… se aruncă cu bănuţi. Astfel răposatul “trece Iordanul” şi merge în cer într-un fel pe care nu l-am înţeles. Oare botezat? Căci altfel nu înţeleg faza cu trecerea asta) Acum tradiţiile le respectăm! Ce nu înţeleg este de ce fisa de un ban nu este bună. Aia de “cinci mii” este acceptată? Are cineva un tabel cu cotele acestea? Cu ce bănuţ treci mai iute? Că fratele X a plâns mai puţin decât sora Y, că parcă cuscra zâmbea că a scăpat de îngropăciune şi de data asta!
Revin la această categorie cu o completare. Grupul acesta de domniţe adunate nu sunt prietene! Situaţia le uneşte şi fiecare are grijă să specifice că fata ei a ajuns în America, e şi măritată deja! Că băiatul ei e mare sculă la nu ştiu ce firmă şi atât de bine câştigă încât a învins criza… Din când în când îşi amintesc că nu au lăcrimat de câteva minute bune şi pornesc aşa un şir de lacrimi că dacă nu te-ai fi aflat la 5 paşi de ele şi nu auzeai toată convesaţia, jurai că sunt cele mai pioase şi omagioase doamne adunate acolo.
Nu doresc să omit domnii din această secţiune. O parte din ei soţii grupului de mai sus, ăia care au mai apucat. Ei stau liniştiţi. Nu îmi amintesc că am văzut discuţii între ei. Sunt uşor în spatele doamenlor şi sunt atenţi la slujbă.
4. Obligaţiile
Aici includem persoane care de obicei nu au nici o legătură cu defunctul, dar vin din obligaţie. Uneori sunt colegi de serviciu cu fiul, fiica, etc. Sunt decenţi şi primii care pleacă imediat după slujbă. Tot respectul!
5. Gură cască
Ăştia sunt prezenţi la fiecare “lăsare la groapă” din ziua respectivă. Suferă şi ei alături de cei prezenţi. Nu vor suc sau apă minerală, însă nu refuză un pahar cu vin sau ceva ţuică, doar dacă mai este că, Doamne fereşte, nu vor să deranjeze.
Deci iată dragilor câteva categorii principale de oameni care participă la o înmormântare şi revin timid la momentul de după…
După ce sicriul este acoperit cu pământ, categoria numărul 3 fuge repede la “maşina cu pomană” aflată la două alei depărtare. Cu nerăbdarea în suflet aşteaptă familia să vină la împărţit colacii şi desigur prosoapele, că-i jale dacă nu apuca unul! La colaci au grijă să menţioneze şi pe X-uleasca care nu a putut ajunge că e ţintuită de un junghi, dar transmit ele promana mai departe, nu-i bai!
Lăsând partea amuzantă deoparte… Pleci spre casă scârbit având astfel de personaje în jurul tău. Dar viaţa e colorată, nu?
