„Întunericul nu este decât un paradis cu luminile stinse în care oamenii-şi strigă pe nedrept izgonirea”. Dacă am în vedere acest citat, pot spune că mă bucur foarte mult atunci când constat cu satisfacţie că mai există oameni care vorbesc despre „lumină” şi despre modul în care această lumină ne influenţează viaţa şi traiul de zi cu zi.
Dar mă întristează mult faptul că mai sunt mulţi lideri care vor să ne ţină cât mai mult în „întuneric” pentru a face din noi o „masă amorfă” pe care să o poată manipula în voie potrivit intereselor lor meschhine.
Şi mă întristează mult atunci când văd cum oamenii se lasă manipulaţi şi minţiţi de către acei lideri politici care au un singur scop în viaţă: să ne ţină cât mai mult în „întunecimea” vieţii pe care noi o suportăm cu supuşenie şi cu speranţa că Dumnezeu e acolo sus şi ne vede, iar ziua „luminii” va veni odată şi odată şi pe „uliţa noastră”.
Dar oare de ce trebuie să suferim atâta, de ce suntem obligaţi să stăm în întunericul vieţii şi să aşteptăm să vedem „luminiţa de la capătul tunelului vieţii”?
Oare de ce nu am învăţat încă în ultimii 21 de ani cum să ne alegem conducătorii sau liderii?
Oare de ce răbdăm şi stăm în întunericul vieţii când alţii „se lăfăie” în bogăţiile vieţii pe care chiar noi le-am creat şi de care acum nu ne putem bucura datorită unor motive pe care le ştim dar le suportăm ca nişte „căţeluşi docili”?
Iată întrebările „întunericului vieţii” la care nu vrem să dăm un răspuns clar, la care ne gândim zi de zi, dar fără rezultat şi fără a face acel pas care să ducă la o schimbare a sensului vieţii şi a ieşirii odată pentru totdeauna din întunericul în care le place liderilor noştri să ne ţină.
Şi ce frumos sună cuvintele şi fraza pe care noi nu vrem să o înţelegem datorită unor motive de neînţeles!
„…Acolo unde domneşte întunericul, încolţeşte păcatul. Vinovat nu e cel ce păcătuieşte, ci acela care-l ţine în întuneric…”.
Cred că am avea de învăţat multe din aceste cuvinte care ne arată „calea” pe unde trebuie să mergem pentru a depăşi şi de a învinge „forţele întunericului vieţii” şi de a trăi în lumină aşa cum ne învaţă şi Biblia.
Va veni vremea schimbării şi trebuie să „profităm” de ea până se poate astfel încât anul viitor să facem un pas cât de mic pentru a putea sta cu fruntea sus şi luminată în faţa generaţiilor şi a istoriei care sigur ne vor întreba odată: „…De ce ne-aţi ţinut atâta vreme în intuneric şi nu aţi făcut nimic pentru a invinge forţele urâte şi distrugătoare ale întunericului vieţii….? De ce?”.
Să auzim numai de bine!
(Gheorghe Suciu)
