Ziarul electronic al arădenilor

Tag: monografii

Monografii: Casa din pământ bătut de la Covăsînţ

Monografii: Casa din pământ bătut de la Covăsînţ

Actualitati
Materia primă pentru casele din pământ bătut din Covăsînţ a fost lutul (pământul galben) extras, acolo unde nu se putea folosi pământul de la locul de construcţie, din gropi special săpate la marginea satului, numite gropoaie. Săpatul şi transportul pământului se făcea cu căruţa, de către cel care urma să-şi ridice casa, uneori ajutat de rude sau vecini. Exploatarea lutului era considerată prielnică în lunile martie-aprilie, când, după topirea zăpezilor, acesta era afânat şi uşor de săpat. Pământul era descărcat în gospodărie, în jurul viitoarelor ziduri, la îndemâna lucrătorilor. Pentru a fi compact, fără goluri, se mărunţea cu sapa, se alegeau impurităţile şi se stropea cu apă. Pentru fundaţia caselor cu ziduri din pământ se săpa un şanţ cu lărgimea de aproximativ 60 cm, adânc de 50-
Monografii: Grădinile de zarzavaturi ale Aradului

Monografii: Grădinile de zarzavaturi ale Aradului

Actualitati
Este de presupus, că aprovizionarea oraşului cu legume şi fructe era făcută din satele din jur. În preajma Primului Război Mondial şi în anii imediat următori, cultura zarzavaturilor era practicată pe suprafeţe mici şi doar în grădinile de lângă casă. În general exista o opoziţie făţişă din partea sătenilor ca legumele să fie cultivate pe scară largă, afară, în câmp, în gospodării comunale sau specializate. Rezultatele erau considerate bune, mai ales în grădinile şcolare, pe loturile primite prin Reforma Agrară, conduse de învăţători, sub supravegherea şefilor Ocoalelor agricole. Şi acestea, adesea, stăteau necultivate, neîngrădite şi invadate de buruieni. În general, pentru şcoli, dar şi pentru grădinile localnicilor, răsadurile erau asigurate gratuit de către Camera Agricolă, prin fe
Monografii: Hora şi jocul popular în Sânicolaul Mic

Monografii: Hora şi jocul popular în Sânicolaul Mic

Actualitati
Cu multă vreme în urmă, tineretul se bucura de faptul că, duminică de duminică, după masă, la sala culturală era horă. La horă participau, de regulă, tineri de la 17 ani în sus. Organizarea jocului era un drept consfinţit al tinerilor băieţi din contingentul care urma să fie chemat la verificare, apoi la recrutare. Acest drept tinerii îl îndeplineau şi îl respectau până la încorporare, apoi lăsau această preocupare în grija contingentului care urma. De regulă, jocul se organiza la sala culturală, care era aproape de biserică, adică în fostele clădiri ale baronesei Kolb. Tot în aceste săli se mai organizau şi unele nunţi, cam pe la începutul secolului al XX-lea. De menţionat că era un obicei multă vreme respectat că fetele intrau pentru prima dată în joc cam pe la vârsta de 15-16 ani.
Monografii: Jocul de duminică (Hora ţărănească) pe Valea Petrişului

Monografii: Jocul de duminică (Hora ţărănească) pe Valea Petrişului

Actualitati
Jocul era una din cele mai îndrăgite activităţi la care participa întreaga suflare a satelor de pe Valea Petrișului. În horă se prindeau toţi tinerii, iar oamenii mai în vârstă asistau de pe margini lăudând fiecare modul în care odrasla lui juca. În horă nu aveau voie să participe tinerii care aveau mai puțin de 14 ani. La Corbeşti, jocul începea duminică după –masa şi se desfăşura în intervalul orar 14.00 - 19.00. De fapt, în toate localităţile Văii Petriş, acest interval orar era respectat de toată lumea. Feciorii ar mai fi stat, dar mamele îşi urmăreau cu străşnicie fetele şi la orele 19.00 plecau cu ele acasă. Pe Valea Petrişului contează foarte mult „părerea satului” şi de aceea nicio mamă nu dorea să-i fie vorbită fata de rău şi să-i rămână nemăritată. Feciorii ar mai fi stat, d
Monografii: Sărbătoarea Sf. Gheorghe, în județul Arad

Monografii: Sărbătoarea Sf. Gheorghe, în județul Arad

Actualitati
Sângeorzul reprezintă zeul vegetaţiei, protector al animalelor şi holdelor semănate, identificat în Panteonul românesc cu Cavalerul Trac, peste care creştinismul a suprapus pe Marele Mucenic Gheorghe. La Covăsînț De Sângeorz, feciorii din sat căpăreau muzica şi plecau pe la fete „să le ude”. Fata se ascundea în casă, de unde era scoasă de feciori, între care unul era drăguţul ei, şi dusă în curte la fântână. Muzica începea să cânte „La mulţi ani” şi drăguţul o stropea cu apă, ca să fie sănătoasă tot anul. De prin anii 1960-‘70, apa a început să fie înlocuită cu parfum. Pentru udat, fata îi servea pe toţi cu prăjituri, după care feciorii mergeau la altă casă. Fetele udate însoţeau şi ele alaiul. În această zi, covăsânţenii se duc la Feredeu, la hramul paraclisului. La Șicula În Crişa
Monografii: Paștile morților, în județul Arad

Monografii: Paștile morților, în județul Arad

Actualitati
Paştile Morţilor este o sărbătoare populară cu dată mobilă, celebrată în prima duminică după Paști și numită Duminica Tomii. Este o sărbătoare dedicată morţilor, o zi în care se fac pomeni. La Bârsa Este foarte greu de stabilit vechimea obiceiului numit „druscele”, care se desfăşoară, an de an, în localitatea Bârsa, în Duminica Tomii, prima după sărbătoarea Paştilor. Femeile merg dimineaţa la biserică şi „aduc paus”. Pausul este un colac ce se dă pomană de ziua morţilor celor ce sunt prezenţi la slujba religioasă în acea zi. Pe vremuri, după împărţirea colacilor urma o petrecere, cu joc şi muzică în bătătura bisericii. În perioada interbelică, după apariţia Căminului cultural, după paus, femeile (tinere, bătrâne, mări tate sau nu) se îndreaptă spre Căminul cultural. Acolo druşcele (feme
Monografii: Învierea și Paștile, în județul Arad

Monografii: Învierea și Paștile, în județul Arad

Actualitati
La Covăsînț Slujba de înviere s-a ţinut, în trecut, la ora 4.00 dimineaţa, dar de 20 de ani se ţine la miezul nopţii. Obiceiul este şi azi ca, de Paşti, toată lumea să vină cu haine noi la biserică. După slujba religioasă în trecut copii şi tinerii ciocneau ouă în faţa bisericii. Cel care spărgea oul celuilalt, îl câştiga. Referitor la ziua de Paşti, era interzis să dormi în această zi, fiindcă, dacă aveai grâu, te prindea vremea rea şi nu mai apucai să-l tai. La Șicula În noaptea de Înviere, credincioşii merg la biserică, de unde iau în mod simbolic, lumină şi asistă la ceremonia de înviere. De la Paşti până la Ispas (Înălţarea Domnului), timp de 40 de zile, salutul creştinilor este „Hristos a înviat”, iar răspunsul este „Adevărat a înviat”. În Şicula, în trecut, în ziua de Paşti s
Monografii: Tradiții în Joia și Vinerea Mare, în județul Arad

Monografii: Tradiții în Joia și Vinerea Mare, în județul Arad

Actualitati
La Covăsînț În trecut, în sat se zicea că ouăle vopsite în Joia Mare nu se stricau. De asemenea, lumânările aprinse în biserică, în Vinerea Mare, când se făcea mormântul Domnului, se duceau acasă şi dacă bătea piatra se aprindeau, ca să se oprească grindina. Aceleaşi puteri de apărare împotriva duhurilor rele le aveau şi lumânările aprinse la Înviere. Ele trebuiau îngrijite în fiecare casă fiindcă „era bune la toate celea”. La Șicula Încă din Joia Mare se înroşesc ouăle, care sunt mâncare secramentală în ziua de Paşti. În percepţia creştinilor se susţine că acestea sunt înroșite pentru că peste coşurile cu ouă a curs sângele lui Hristos, când mama lui Iisus le-ar fi dus în dar romanilor de la Golgota. Se mai crede că, ouăle înroşite sunt o dovadă a Înviieri Lui Hristos, deoarece, atu
Monografii: Floriile în localități din județul Arad

Monografii: Floriile în localități din județul Arad

Actualitati
Sărbătoarea Floriilor este aşteptată cu mult interes şi bucurie în localitățile județului Arad și este numită sărbătoarea primăverii, a bogăţiei şi frumuseţii florilor, mai ales a florilor, pomilor fructiferi, înseamând trezirea întregii vegetaţii din amorţeala iernii. La Covăsînț În sâmbăta Floriilor, în trecut, copii ieşeau cu preotul, cu praporii, cu corul, pe vale în jos după sălcii. Se cânta tot drumul cântece religioase. Crengile adunate se duceau la biserică, unde erau sfinţite şi împărţite în ziua de Florii credincioşilor. Acasă, din aceste crengi de salcie se făceau coroniţă şi se păstrau la oglindă, la icoane. În caz de vreme rea, de tunete, fulgere, se rupea un mugur de salcie şi se ardea, ca să se oprească stihia. La Șicula De Florii se obișnuieşte ca la biserică să fie ad
Monografii: Ocupaţii la Şicula

Monografii: Ocupaţii la Şicula

Actualitati
Păstoritul, culesul viilor, culesul plantelor medicinale alături de agricultură, constituie cele mai vechi ocupaţii tradiţionale la Şicula. Păstoritul În Şicula, păstoritul se făcea în hotarul satului. Acest tip de păstorit este numit de Romulus Vuia „păstorit original local”, deoarece torma de oi nu părăsea hotarul comunei, ai cărui locuitori se ocupau în primul rând cu agricultura. Păstoritul servea nu numai pentru a asigura locuitorilor cantitatea de brânză şi lână necesară ci şi pentru gunoierea, cu ajutorul oilor ce păşteau pe teritoriul comunei, a miriştilor sau a fâneţelor. Atât stâna cât şi strunga erau construcţii uşoare, în vederea mutării lor din loc în loc, căci cele mai multe dintre stâne erau portative. Astfel de stâne erau aşezate în apropierea satului. Numărul oilor era