Ziarul electronic al arădenilor

Tag: căprioara

Monografii: Naşterea şi botezul la Căprioara şi Păuliş

Monografii: Naşterea şi botezul la Căprioara şi Păuliş

Actualitati
Naşterea unui copil aducea o bucurie mare în viaţa unei familii, ea contribuind la consolidarea relaţiilor între soţi şi la perpetuarea neamului. La Căprioara Ca şi în alte sate din Banat, în Căprioara oamenii nu făceau prea mulţi copii, 2-3, maxim 4, într-o familie. Nici nu mergeau cu ei pe la doctori, fiindcă erau oameni săraci, încât „ce o fost bun di o rezistat o trăit, ce o fost rău s-o dus”. Copii care mureau nebotezaţi nu erau îngropaţi în cimitir, ci în grădina casei. Mai demult, femeia însărcinată nu avea voie să fure de la vecini fructe fiindcă ziceau că pruncul se va naşte cu semn. Odinioară femeile năşteau acasă, ajutate de moaşă. Aceasta tăia buricu’ la micuţ şi îi făcea şi prima scaldă. În apa de scaldă punea un ban, busuioc şi ceva verdeaţă. După scaldă arunca apa la ul
Monografii: Nunta la Căprioara

Monografii: Nunta la Căprioara

Actualitati
Cele mai multe nunţi se făceau în Căprioara iarna, în Câşlegi. Odinioară ele începeau duminica şi ţineau până marţi. Nunta din bătrâni a avut loc în două case. Fata şi băiatul se cunoşteau la joc. Mai demult, mireii erau din acelaşi sat. Dacă tinerii se plăceau şi voiau să se căsătorească, şi familia băiatului era de acord, dacă o găsea pe fată potrivită, trimitea vorbă că urmează să vină în peţit. Peţitul, tocmeala şi anunţul Tradiţia era să vină în peţit tatăl băiatului, mai cu un neam, chiar dacă îl trimitea pe băiat ginere. La început povesteau una alta şi abia după un timp se trecea la subiect: „Uită pântru ce am vinit noi la voi. Videm că copiii ăştia le place unu dă altu, dacă vi-s dă acord să ne daţ fata noră....”. Dacă familia fetei era de acord, urma tocmeala în legătură cu

Monografii: Despre sigiliul localităţii Căprioara

Actualitati
Sigiliul localităţii Căprioara – atestat din anul 1785 – reprezintă o luntre cu catarg, ambarcaţiune specifică pentru transportul sării pe râul Mureş. Sigiliul este rotund şi măsoară 30 mm, fiind aplicat pe un act datat din 1862. În câmpul sigilar, pe valurile Mureşului, este o luntre cu catarg în dreapta şi luntraşul în stânga, vâslind. Sus avem iniţialele K.C. (KARASCHER COMITAT) şi lateral B.D. (BERG WERKS DIRECTION). În exergă, între un cerc perlat pe interior şi unul spicat în exterior, este scrisă legenda în limba germană: GEMEINDE KAPRIOARA. 1795 (COMUNA CĂPRIOARA. 1795). Semnificaţia sigiliului este cât se poate de clară şi simbolizează transportul pe râul Mureş. Legat de acest tip de sigiliu, trebuie să facem precizarea că mai multe localităţi de pe malul Mureşului din judeţu

Monografii: Medicina magică la Căprioara

Actualitati
Vindecare prin descântec Ca în toate satele româneşti şi în Căprioara au existat, în trecut, şi mai există şi azi, femei care ştiu să descânte la oameni şi la animale, de deochi. O asemenea descântătoare a fost, între cele două războaie, Veta lu' Adogatu. „Or fost descântătoare în sat. Descântau la vaci. Că tata când s-o dus odată, când o făcut casă, s-a dus după lemne cu vacile, da s-o dus sus în partea aia di deal, şi s-o dus prin sat cu carul şi s-a dus până într-on loc... şi vacile or fost frumoasă şi ujeru o fost frumos, şi dântr-un loc vacile n-or mai putut mere, atâta s-o umflat ujeru la iele dă n-or mai putut mere, o trăbuit să–ntoarcă caru napoi şi le-o băgat în grajd, da n-or făcut nimica numa nici n-or putut apropia picioarele di olaltă cât s-o umflat ujeru la vaci. Şi atunci

Monografii: Poveşti cu haiducii din Căprioara

Actualitati
Amintirea haiducilor din pădurile Căprioarei s-a transmis şi ea în sat pe cale orală, până azi. În aceste poveşti, repetate de bărbaţi în serile lungi de iarnă, la clacă şi prin birturi, vreme de mai bine de o sută şaptezeci de ani, s-au păstrat şi câteva date precise: numele haiducilor şi, la doi dintre ei, câteva date biografice, azi, în absenţa documentelor, greu de verificat. Ca toate poveştile din bătrâni, ele sunt pe de o parte puternic mitizate, accentul fiind pus pe calitatea de erou invincibil, dar în acelaşi timp sunt şi vagi, acţiunile justiţiare ale haiducilor având loc într-un timp neprecizat. Puţinele date înserate sunt azi un indiciu că aceste poveşti, adunate de Ioachim Popovici din Căprioara, sunt construite pe întâmplări reale. Prezenţa grofilor localizează po