Ziarul electronic al arădenilor

Tag: birchiș

Monografii: Obiceiuri de nuntă la Birchiş

Actualitati
Nunta este o adevărată sărbătoare în viaţa satului, unde se întâlneşte cântecul unor vestiţi lăutari, unde se spun glume, se aud multe strigături, care au rolul de a crea bună dispoziţie, dar şi de a corecta unele defecte ale oamenilor. La Birchiş, la nuntă, se cântă un cântec trist miresei, dar deosebit de frumos, deoarece mireasa îşi părăseşte familia, pe cei dragi (mamă, tată, fraţi, surori), pornind pe drumul necunoscut al vieţii cu alesul inimii. În „Cântecul miresei” se întâlneşte un lait – motiv care se repetă după fiecare vers al cântecului, „lenaşândai, am fecioarã”. Cântecul se se cânta pe vremuri, când nunta ţinea două zile, în trei momente ale nunţii: când se mergea la biserică, când se striga darul naşului pentru miri şi la tăiatul crengii. „Doleşii” sunt persoanele care i

Monografii: Dansurile populare din Birchiş

Actualitati
Localităţile din comuna Birchiş dispun de un folclor coregrafic ce se desprinde din zona Banatului, continuând mesajul acesteia şi transmiţând dincolo de Mureş o parte din valorile acestei creaţii, achiziţie a timpului istoric. Dansurile populare se remarcă prin frumuseţe, ritm şi varietate. Coregraful Viorel Nistor a descris în una din cărţile sale, „Folclor coregrafic” (vol. II), principalele jocuri de pe malul stâng al văii Mureşului. Acestea au fost culese de la câţiva interlocutori (tineri şi bătrâni): Ioan Lupulescu, Victor Ruja, Ioan Murărescu, Dorina Secoşan, Ioan Forgaci, Simion Cibian, Dumitru Ioţcu, Ileana Gaşpar, Gheorhe Bold, Nicolae Biro (vioară) şi Ioan Biro (saxafon). Jocurile din Birchiş culese de la unii informatori vârstnici sunt mai numeroase în comparaţie cu alte su

Monografii: Portul popular la Birchiș

Actualitati
Portul popular din comuna Birchiș este unul dintre cele mai izbutite din punct de vedere artistic. În el se reflectă măiestria artistică a acestor oameni și diferă după vârstă, anotimp, sex și diferite ocazii. Costumul femeiesc din Birchiș se bazează pe jocul suprafețelor de alb și negru, care îi conferă o mare sobrietate. Ornamentele sunt dispuse în partea de jos a poalelor și mai ales pe mânecile spăcelului sub forma specifică de „pui tablă” compacte. De asemenea, pe mâneci și pe poale se întâlnesc șiruri verticale cu găurele cusute cu arămiz alb, motiv numit „cheia”. Cipca (dantela) croșetată manual cu diferite modele florale este aplicată la mâneci și în partea de jos a poalelor. Peste spăcel, femeile purtau laibăr cusut pe „somot” (catifea neagră) cu arămiz galben. Peste poale se a

Monografii: Olăritul la Birchiş

Actualitati
În Birchiş s-au modelat oale de când există aşezarea pe vatra actuală (sfârşitul secolului al XVIII-lea), meşteşugul cunoscând o perioadă de înflorire în secolul următor şi stagnând la mijlocul secolului al XX-lea. Ultimul olar din Birchiş a murit în anul 1994, Dehelean Dumitru (Jicheran - 70 ani), care a abandonat olăritul pentru a îmbrăţişa o altă meserie, mai rentabilă, aceea de cojocar, meserie pe care a practicat-o până a murit. (…) Olarii din Birchiş îşi procurau materia primă pentru confecţionarea vaselor din locuri diferite: pământul din care se produceau numai „oale roşii smălţuite” îl extrăgeau din păşunea satului (care începea din capătul uliţei cu Şidăl) din galerii săpate la adâncime mică 30-40 cm, lutul din care modelau „oale albe nesmălţuite” îl aduceau de la Zolt, Jupâneş