Ziarul electronic al arădenilor

RO – vigneta

Puterea poporului

Puterea poporului

RO - vigneta
„«Copiii rebeli» ai Uniunii Europene au bătut palma: Polonia şi Ungaria vor să facă o Bancă Centrală de Dezvoltare, care să investească în infrastructura din regiune“. Am reprodus titlul unei știri ce a apărut în media on-line autohtonă în primele zile ale lui 2018. Știrea este completată și cu alte informații ce privesc întâlnirea dintre primii miniștri ai celor două state, la Budapesta, unde nici nu se stinseseră bine ecourile sărbătoririi Anului Nou. Ce vreau să spun este că, din lectura, chiar fugitivă, a portalurilor de informații, oricine poate vedea cum, peste tot în Europa Centrală, lucrurile se mișcă, au loc întâlniri la cel mai înalt nivel, se caută soluții pentru ca economia, finanțele, comerțul, să se miște și să o facă tot mai bine. Se caută, în același timp, alianțe care
Adevăruri prea simple ca să le ținem minte?

Adevăruri prea simple ca să le ținem minte?

RO - vigneta
Un tânăr ziarist – așa se autodefinește dumnealui – semnează în spațiul unui ziar online central un material – greu de definit ce s-ar dori să fie, ca gen jurnalistic – la doar câteva ore după anunțarea decesului Regelui. O istorie tristă a foarte multor soldați români care au avut de suferit de pe urma mârșăviei unor șefi ai unei armate sovietice care, așa cum știm de acum foarte bine, au călcat totul în picioare -  mai ales angajamente și promisiuni făcute în numele principiului „câștigătorul ia totul”. Nimic din ceea ce acest tânăr ziarist a așternut pe hârtie nu arată că dumnealui ar fi aflat despre acele grozăvii după moartea lui Mihai I. Dimpotrivă, totul arată clar că ziaristul a știut de povestea asta de foarte multă vreme. El și mulți alții care ar fi avut posibilitatea să o sco
Dacă e joi, e jazz

Dacă e joi, e jazz

RO - vigneta
La Westgate Hotel, în San Diego, California. În sezonul estival – să recunoaştem, destul de lung – pe una din terasele exterioare ale elegantei construcţii din inima oraşului, în fiecare seară de joi, într-o ambianţă relaxată şi deloc formalistă, se întâlnesc aici iubitorii jazzului. Hotelul este înconjurat de câţiva „pui” de zgârie nori (clădiri de birouri şi un alt hotel, ceva mai vechi), astfel că acustica este perfect asigurată. Mobilierul este în deplin acord cu ceea ce se petrece în locul acela: minimalist şi comod. Intrarea e liberă dar... condiţia participării înseamnă, totuşi, o consumaţie obligatorie de o valoare aş zice simbolică. În seara pe care am petrecut-o acolo, partea muzicală a fost susţinută de o cântăreaţă destul de cunoscută, originară chiar din San Diego, care a
Ce-ar fi dacă?… Din ciclul „I left my heart”

Ce-ar fi dacă?… Din ciclul „I left my heart”

RO - vigneta
Szarvas este un mic orăşel situat la circa 150 km de Arad, în plină câmpie Panonică. Are vreo 18 mii de locuitori, iar dacă-i întrebi din ce trăiesc, răspunsul nu îţi va aduce cine ştie ce surprize colosale: industrie locală, o staţiune agricolă care produce seminţe selecţionate de porumb, ceva tursim. Nimic special. Şi totuşi! Din ce am înţeles, pe vremuri, oraşul era traversat de unul dintre Crişuri. Apoi, cineva a găsit de cuviinţă că e mai bine să devieze cursul râului şi, în felul acesta, oraşul a rămas doar cu un soi de braţ mort – de unde şi numele de „Crişul mort” dat de localnici vânei de apă ce a rămas să le dea bucuria sporturilor nautice, a căsuţelor pitite pe mal, sub umbra sălciilor. Şi dacă tot au rămas cu această oportunitate, în urmă cu nişte ani – nu mulţi! – edilii lo
Despre drepturi, fără resentimente

Despre drepturi, fără resentimente

RO - vigneta
Există locuri în America unde copii au ajuns să aibă aceleaşi drepturi cu câinii. Cel puţin în ce priveşte locurile de joacă din parcuri, scuaruri şi alte locuri publice unde, până mai ieri, puteai să-i vezi doar pe prichindei şi jocurile lor nevinovate. Consiliul local al unui oraş – destul de mare – din zona Washington DC a fost sesizat, cu ceva vreme în urmă, de mai mulţi proprietari de câini, pentru faptul că sărmanele animale nu ar avea unde să se joace şi ele şi, mai ales, unde să-şi satisfacă nevoile într-un confort mai ridicat decât cel oferit de asfaltul străzii sau pietrişul unor locuri special amenajate pentru acest scop. Desigur, tot pe cheltuiala primăriei, adică pe cheltuiala plătitorilor de impozit. Ce au cerut proprietarii de câini? Simplu: ei vor ca şi animalele lor ador
O întâmplare tristă şi nu numai

O întâmplare tristă şi nu numai

RO - vigneta
O după amiază de iulie, într-o bibliotecă publică dintr-un oraş american. În sala destinată activităţilor pentru copii – o treabă obişnuită aici, mai ales în lunile de vară – un grup masiv aşteaptă începerea activităţii. Cei mai mulţi, de vârste până în 5 ani. Se întâmplă tot felul de lucruri, care mai de care mai atractive. Numai să fii atent la indicaţiile celor două doamne care conduc programul. Timpul trece repede. Pentru unii, la fel trece şi răbdarea. E şi plictiseala un lucru ce ţine de firea omului, chiar şi la vârsta aceasta. La un moment dat, unul dintre ei, dă să se răsucească pe scaun şi, din prea mare elan, cade cu scaun cu tot, pe spate. Căzătura pare destul de serioasă. De aici, ţipete, plâns, sperietură mare. Cei din jur – copii, părinţi, însoţitori - se opresc preţ de

Marginalii la un vernisaj

RO - vigneta
Care, de fapt, nici nu a fost. Vreau să spun, nu a fost un vernisaj, în sensul consacrat al cuvântului. A fost un vernisaj „ne-vorbit” şi fără tăieri de panglici. Un vernisaj de unde au lipsit „esteticienii” şi „criticii” de serviciu (pe unul am apucat să-l zăresc părăsind sala vădit nemulţumit că nu i „s-a dat” cuvântul). Un vernisaj în care au primit loc culoarea şi bucuria pură şi simplă de a fi împreună.  A pictorului cu cei dragi lui: prieteni, colegi de breaslă şi o mulţime de copii. Nicicând nu am avut parte de atâţia copii într-o galerie cum au fost, dezlănţuiţi, veseli şi drăgălaşi, la deschiderea expoziţiei personale a lui Giotto Doichiţă din seara de 17 martie 2017. Minunat! O întoarcere la bucuria simplă, neprefăcută, a copilăriei. Şi, de fapt, cam asta cred că a vrut să fie

Despre suporteri, cu bune şi rele

RO - vigneta
Ziarele, emisiunile de televiziune, site-urile reţelelor de informare sunt inundate, de la începutul acestui Campionat European de Fotbal, cu scandaluri peste scandaluri. Provocate de hoardele de „suporteri” sosiţi de pe tot cuprinsul continentului, dar mai ales din ţările ale căror echipe naţionale s-au calificat la turneul final. Şi uite-aşa, ceea ce ar fi trebuit să fie o mare sărbătoare a fotbalului a devenit un adevărat război. Între „suporterii” diverselor echipe, unii împotriva altora, dar şi între „suporteri” şi autorităţile franceze. Care autorităţi au demonstrat, dacă mai era necesar, cum de este posibil ca Franţa să se confrunte, de mai multă vreme şi din ce în ce mai acut, cu atentate, cu confruntări rasiale - focare mocnind ale unei stări prelungite de asediu la adresa ordi

Fram – ursul… popular (o întâmplare adevărată)

RO - vigneta
Un cunoscut lanț de supermarket-uri a avut ideea ca, în preajma Crăciunului, să ofere cumpărătorilor posibilitatea de a-i bucura pe cei dragi, în seara de Ajun, sub bradul împodobit, cu o carte (cel puțin). O selecție variată și bogată. Pentru toate vârstele, pentru toate gusturile. Și, mai ales, pentru toate buzunarele! Ca pe vremuri „Biblioteca pentru toți”, acum erau expuse titluri din „marea” literatură la prețuri care, chiar așa, te îndemnau să cumperi cărți „la kilogram”. Atât erau de ieftine! Și cum să nu te bucuri să vezi oameni de toate vârstele, oprindu-se și frunzărind – măcar – cărțile care, pe deasupra, erau și foarte frumoase?! „Dragă, uite aici, stau în fața lor... Să-ți zic ce am găsit?”. Un tânăr strângând în mână vreo trei sau patru cărți în vreme ce-și ținea, cu dif

De-o… carte, speranță!…

RO - vigneta
Nu de „doi lei”, ci de o carte, nu e nici o greșeală. Pentru că, uite, ce să vezi, a apărut în presa autohtonă informația că gigantul american Amazon.com. a decis să continue proiectul de a deschide în anii următori nu mai puțin de 300-400 de librării „clasice” Semnificativ este faptul că decizia vine după ce, în urmă cu un an, compania a inaugurat prima astfel de librărie, într-un centru comercial din Seattle. Dacă nu ar fi vorba de cea mai mare compania de comerț online în domeniul tipăriturilor – și nu numai -, am putea zice că, până la urmă, știrea nici nu e cine știe. Doar știm că, bunăoară, Barnes&Nobles administrează cu succes peste 640 de librării pe tot întinsul Americii de Nord, iar Book-A-Milion Inc. completează numărul cu încă 255 de unități. Librării! Magazine unde pu