Ziarul electronic al arădenilor

Editorial

1 Decembrie 2018

1 Decembrie 2018

Editorial
M-am deșteptat aproape în zori și-am început să aud șuvoi de gânduri: „M-am săturat de România!” – zicea cineva cu niște ani în urmă. Te poți sătura de orice – și de bine și de rău – dar să nu se saturi de țara unde mama te-a purtat în pântec și sub cerul căreia ai văzut, prima dată, lumina zilei. „Aș fugi unde mi-arată ochii, numai să scap de-aici!” – zic, tot mai des, sumedenie de ei. Să fugi oriunde și oricând, numai de țara ta să nu fugi. Și de n-o poți lua cu tine – căci nu poți – fugi, dar ai grijă să te întorci mereu la Ea. „Nu mai suport să stau aici!” Gândește-te că nici cei de dinaintea ta n-ar fi suportat să mai stea. Unde-ai fi tu acum? Dacă ai fi... „Să nu mai aud de țara asta” – zic unii pe cine știe unde or fi fiind. Și de ar fi să-ți îndeși urechile cu dopuri de cea
Punct și de la capăt. Ce ar fi dacă?

Punct și de la capăt. Ce ar fi dacă?

Editorial
Dacă, prin absurd, Primăria Aradului ar anunța că nu se mai implică în nici un fel în organizarea, de pildă, a Târgului de Iarnă și nici în amplasarea Bradului de Crăciun, îmi pot închipui ce furtună s-ar isca pe tot felul de suporturi media. Sunt sigur că s-ar găsi, instantaneu, o armată de nemulțumiți care să acuze în fel și chip, atât instituția, dar mai ales pe cel ce o conduce (așa cum) și o reprezintă (așa cum). N-ar fi de ajuns o mie de mașini de spălat să șteargă potopul de vorbe – sudălmi, ocări și, cred, blesteme, ce s-ar prăvăli peste ei. Dar, uite că nu e bine nici dacă Primăria zice că vrea să facă ceva deosebit. Ceva care, cel puțin în plan intențional, se dorește mai frumos, mai plăcut, mai „altfel” decât în anii anteriori și decât ce fac alții. Nici nu s-a dat startul Tî
Punct și de la capăt. Bucurați-vă domnilor de la „Jumbo“, ați reușit!

Punct și de la capăt. Bucurați-vă domnilor de la „Jumbo“, ați reușit!

Editorial
Zilele trecute am cumpărat de la magazinul Jumbo din Arad o jucărie pentru un băiețel pe care urma să-l vizitez în cursul săptămânii. O mașinuță cu telecomandă, la un preț foarte decent. În seara când am ajuns la băiețel acasă, i-am înmânat cadoul, iar el, bucuros, s-a și grăbit să-l desfacă, să încerce să-l pună în mișcare. Vezi să nu. În primă fază, mașinuța nici măcar n-a dat semn că ar vrea să prindă viață. După niscai „descântece”, a pornit, în sfîrșit. A și mers. Înainte, vreo doi metri. Dar vezi să nu cumva să cotească, deși ar fi trebuit. De mers înapoi, nici atât. Apoi, n-a mai vrut nici înainte. Iar „descântece”, ceva mângâieri și rugăminți fierbinți... Seara ar fi continuat în ritmul acesta dacă nu și-ar fi adus aminte, băiețelul, că „Nenea, dar se poate înlocui. Mi-a spus
Punct și de la capăt. Avem un referendum, cum procedăm?

Punct și de la capăt. Avem un referendum, cum procedăm?

Editorial
Zarvă mare pe tema Referendumului din octombrie 2018. Că n-ar fi necesar. Târziu. Chestiunea aceasta s-a tranşat deja. Parlamentul a decis că da, este un lucru necesar. A şi adoptat o hotărâre în acest sens. Au fost alocate şi fondurile necesare finalizării acţiunii. Că e manipulare, că e retrograd, că numai noi şi alţii nu, că ar fi vorba de fanatism religios –apud preşedintele Johannis - şi câte şi mai câte. Nu cred. Sunt mai multe ţări – în Europa şi în lume – care au înscris în Constituţie o definiţie a familiei asemeni celei preconizate prin Legea de revizuire a Constituţiei României. Şi nu s-a isterizat nimeni. Sau aproape nimeni. Pentru că nu este cazul. Ceea ce se doreşte cu acest Referendum nu este decât o consacrare a normalului. Pentru că, la urma - urmei, ne dorim – sau aş
Punct și de la capăt. Care „fapte bune”?

Punct și de la capăt. Care „fapte bune”?

Editorial
Numita Gabriela Firea, vremelnica ocupantă a scaunului de primar al oraşului Bucureşti, s-a trezit citând din clasici în viaţă şi aici m-am referit la numita Elena Udrea – infractoare urmărită de statul român pentru a-i asigura o perioadă corespunzătoare de linişte şi meditaţie. Aşişderea antecesoarei sale în ale filosofiei de mahala, numita G. Firea s-a trezit căinându-se cu voce tare în faţa a zeci de microfoane care i-au captat panseul, după ce un stadion întreg a huiduit-o copios şi cu vădită voie bună. Vezi bine, a zis  şturlubatica ex-cititoare de ştiri la TVR, „nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită”... La ce faptă bună s-o fi gândit primăriţa de Dâmboviţa? Care să fie acea faptă bună pentru care dumneaei s-ar fi aşteptat să i se ridice osanale, căci asta a vrut șăgalnica de ea s
Punct și de la capăt. Un pic de aritmetică și un pic de logică

Punct și de la capăt. Un pic de aritmetică și un pic de logică

Editorial
Sergiu Bîlcea: „La doar o săptămână de la începerea campaniei inițiate de către PNL Arad privind construirea parcării subterane în Piața «Avram Iancu», peste 5.000 de arădeni s-au alăturat acestui proiect și au semnat petiția atât în format fizic, cât și electronic”, (mass-media). Pentru adevărul istoric și pentru acuratețe aritmetică, să observăm că declarația apare în mass-media locală în data de 16 aprilie 2018. Este important să precizăm acest lucru pentru că, se pare, domnul Bîlcea are mici probleme cu numărătoarea zilelor din calendar. Asta pentru simplul motiv că, lucru verificabil cu extrase din presa locală, campania de strângere de semnături a fost demarată, conform declarației inițiatorului ei, nimeni altul decât șeful domnului Bîlcea, ce să vezi, în 27 martie 2018! Mai mult,
Punctual, niște de puncte de vedere

Punctual, niște de puncte de vedere

Editorial
Ca orice om, citesc, și eu, presa locală. Și, ca orice om, îmi rezerv dreptul la opinie. În cele ce urmează, mă voi rezuma la două. Opinii, vreau să zic. 1) Ionel Bulbuc (PNL): „Monumentul Marii Uniri - bătaia de joc a PSD” Dacă te mulțumești cu poza pe care o afișează în presa locală, omul ăsta pare să fie cumsecade. Are o alură de tip (cât de cât) responsabil, cu vocabularul limbii române acasă. Nu-l știu personal, dar nici nu sunt curios de mai mult. De când l-au uns cu niște „foncții” prin partidul cu săgeata gălbejită tot rotindu-se în toate direcțiile, s-a trezit că este cazul să glăsuiască vrute și nevrute. N-ar fi fost nici o problem, dar uite ce perlă a scos, recent, pe gură: cică PSD-ul ar fi de vină în treaba cu Monumentul Unirii. Nu, domnule Bulbuc, nu PSD-ul e – unicul 
Ochiul de verde: Oare să fie așa?

Ochiul de verde: Oare să fie așa?

Editorial
Umblă o nouă vorbă-n târg și nu știu ce să cred. Dacă-i reală, e groasă rău! Cică, nu de mult, s-ar fi ținut o ședință de taină la Palatul de Justiție. Aici, în Arad și, poate, cine știe, și alte părți din țară. Chestiuni arzătoare la ordinea zilei. Chiar și Doamna ce se căznește să țină balanța în echilibru și-ar fi dat jos năframa cu care era legată la ochi – unul „de verde”... - și ce-a văzut ea?! A văzut că cineva, persoană însemnată, le spunea judecătorilor că-s prea miloși cu cei de se plâng împotriva amenzilor la contravenții. Mai pe românește, a celor prin care li se aplică, pentru te miri ce, amenzi de sar până-n grindă. Fie ea o boacănă cât de mică, trosc amenda de-ți seacă buzunarul. Ție și familiei, din neam în neam! Și ce le-a mai fost dat judecătorilor să audă la ședința
Puțină decență, Varujan Vosganian!

Puțină decență, Varujan Vosganian!

Editorial
„Domnule” nu pot să îți spun. Ai pierdut dreptul la acest apelativ atunci când te-ai apucat să-ți cerșești o imunitate care murdărește mai rău decât tina din fundul ogrezii. „Tovarășe” de ți-aș spune, i-aș jigni pe cei care au fost dispuși să-și dea viața pentru un ideal, chiar că idealul a fost greșit iar cei ce l-au propagat de la tribune, niște nemernici. „Șmechere” iar nu merge. Prea sunt simpatici băieții care-și dau binețe cu formula asta și, oricum, îi prefer pe ei în strictă preajma mea. Nici nu știu cum să-ți adresez cele câteva gânduri ce mi-au fost provocate de intervenția pe care ai avut-o – iarăși – la tribuna Parlamentului. Am să-ți zic Vosganiane, deși chiar și asta e cam mult. Să-ți fie rușine, Vosganiane! După ce, aidoma infamului Cațavencu, ți-ai smiorcăit nerușinare
Ochiul de verde: Parcări subterane și alte vise mărețe

Ochiul de verde: Parcări subterane și alte vise mărețe

Editorial
A (re)venit pe tapet subiectul parcării subterane din Piața „Avram Iancu“. Asta vrea, mai nou, Primăria noastră – sau primarul nostru, cine să mai știe - iar noi ar trebui să vrem ce vrea ea. Primăria. Doar oare Primăria vrea? Sau poate doar primarul. Din câte știu, Primăria nu vrea și nici niște consilieri nu vor. Nu că ar ști ei prea bine de ce nu vor, dar, de data asta e bine că nu vor. E bine că-i țin piept celui care vrea... Omul nostru are tot felul de pofte. De exemplu, după ce a demolat vreo trei, s-a apucat – mai mult de silă - de Stadionul UTA. Să-l renoveze cum ar veni. De fapt să-l reconstruiască. Dintr-o arenă – istorică!! - care putea găzdui oricând vreo 17 mii de spectatori – la meciul cu Feyenord au fost vreo 20.000! -, a ajuns săraca arenă să se jigărească la vreo 14.00