Recuperarea limbajului la copii și adulți

Publicat de actualitati-arad in 26 Feb, 2015 | Parerea ta

fotoLogopedia este privită uneori prea simplu și asociată numai unei vorbiri (pronunții) corecte.

Este fals! „Limbaj” înseamnă mai mult decât verbalizare, include limbajul scris, cititul, limbajul matematic, orientarea spațio-temporală.

Copiii diagnosticați cu „Întârziere în dezoltarea limbajului” manifestă, de cele mai multe ori, deficit cognitiv (intelect liminar sau deficiență mintală) – care poate fi congenital (din naștere) sau instrumental, pedagogic, determinat de mediul sărac în informații și stimulare în care trăiește copilul.

Astfel, problema cea mai mare nu este, așa cum o văd părinții atunci când se prezintă la specialist, că nu vorbește copilul lor și are doi ani și jumătate, sau trei ani… problema o reprezintă felul în care este tratat copilul și ce anume i se oferă.

În acest sens, prezint unul dintre cazurile pe care le-am avut și care mi s-a părut ireal: o doamnă (economist) a făcut o programare și a venit însoțită de fiul ei, în vârstă de 20 de ani, elev la seral (fusese la școala profesională, apoi a dat examen și… a intrat la liceu.

Doamna mi-a explicat prezența lor în felul următor: „De când era mic am observat o rămânere în urmă a fiului meu, față de ceilalti copii. L-am dus la doctori care mi-au spus, toți, să îl las în pace, fiindcă va fi bine. Acum am venit să vă întreb cât să îl mai las și când va fi bine?”.

Tânărul citea pe litere, scria cu foarte mare dificultate, iar calculul până în 10 îl făcea pe degete; avea deficiență mintală moderată, iar părinții doreau ca el să reușească la bacalaureat. Evident, terapia (logopedie și psihoterapie) a trebuit să includă atât băiatul, cât și familia – din punct de vedere psihologic, al situației reale și al exepectantelor posibile.

Vorbim cu ajutorul unor mușchi: buzele, limba, obrajii, palatul moale, corzile vocale și diafragma – sunt mușchii implicați în actul fonației (ai verbalizării).

Dificultatea de a pronunța unul sau mai multe sunete, prin deformarea, omiterea sau înlocuirea lor cu alte sunete se numește dislalie; când este afectată pronunția unui singur sunet, este dislalie monomorfă, când sunt afectate mai multe sunete, avem dislalie polimorfă.

Există o dislalie de evoluție, normală pentru copilul de până în 3-4 ani, deoarece coordonarea perfectă a acestor mușchi cere timp.

Pentru fiecare sunet, acești mușchi au anumite poziții; adică, din poziția specifică sunetului „A” nu vom putea pronunța alt sunet, decât modificând poziția buzelor, a obrajilor, sau a limbii; astfel, dacă pastrăm dechiderea gurii specifică sunetului „A” și ridicăm vârful limbii, vom obține „L”; sunetele „S” și „Z” au acelasi punct de pronunție, diferența fiind făcută la sunetul „Z” de intrarea în vibrație a corzilor vocale…

Dacă după 6-9 luni de grădiniță, deci în jurul vârstei de 4-5 ani copilul „pocește” în continuare sunetele, oricât ar fi de drăgălaș pentru părinți, se impune consultarea unui specialist.

Atenție, pentru că tulburarea limbajului vorbit se poate reflecta în limbajul scris (disgrafie) – aceste aspecte formează un „cocktail” la care, dacă se mai adaugă răutățile copiilor care îl imită pe cel în cauză, rezultă un cumul de factori care pot afecta negativ dezvoltarea psiho-afectivă a individului.

O altă afecțiune frecventă mai ales în cazul băieților, este bâlbismul sau bâlbâiala – poate apărea pe fondul imitării unui prieten sau membru al familiei, poate avea substrat emoțional sau poate fi consecința unei dezvoltări senzitivo-motorii defectuoase.

Sunt trei forme de manifestare: tonic (apare o rigidizare a întregului organism), clonic (prin repetarea unui sunet sau grup de sunete) și tonico-clonic (sunt prezente ambele forme).

Este o tulburare de ritm și fluență, iar tratamentul constă în reeducarea respiratorie și musculară.

Întotdeauna, și indiferent de specificul tulburării de limbaj, trebuie avut în vedere impactul psiho-afectiv asupra logopatului (pacientului), asupra stării de moment și a dezvoltării sale ulterioare.

În lipsa unei intervenții, urmările pot acoperi o plajă largă de tulburări, de la anxietate la fobie socială și depresie, cu toate repercursiunile inerente în viața individului.

În cazul adulților, în urma unui accident vascular cerebral, traumatism cranio-cerebral, sau a oricărui eveniment care produce lezarea zonei cerebrale corespunzatoare limbajului, se pierde parțial sau total capacitatea de folosire a limbajului.

Afecțiunea se numește afazie și are trei forme de manifestare: motorie (în care bolnavul înțelege limbajul, dar nu mai poate verbaliza și/sau scrie – de cele mai multe ori este afectat și limbajul mimico-gestual, cei din jur nu pot înțelege din gesturile lui ce anume dorește), senzorială (pacientul vorbește chiar mult, pronunția sunetelor nu este afectată; este afectat, în schimb, mesajul transmis și primit: el nu mai folosește cuvintele în sensul potrivit, nu înțelege ce i se comunică, aparținătorii nu pot descifra ce anume transmite), și senzorio-motorie sau globală (pacientul nu articulează sunete și nici nu întețege ce i se transmite) – este cea mai gravă formă de afazie.

Recuperarea durează atât timp cât pacientul înregistrează progrese. Este absolut necesar ca terapia să înceapă din momentul în care toate semnele vitale sunt stabile!

Cu cât este lăsat „să se odihnească” – așa cum am auzit de multe ori – cu atât întârzie posibilitatea de recuperare și de reintegrare a individului (în familie, în grupul de prieteni, socio-profesional).

Terapia vizează două aspecte: unul este strict legat de recuperarea limbajului sub toate formele sale și, cel de al doilea, vizează suportul psihologic oferit pacientului și familiei acestuia.

Totodată, familia trebuie să înțeleagă că deține un rol major în revenirea bolnavului; în acest sens, am avut pacienți care, din punct de vedere al imaginii RMN nu aveau foarte multe șanse – dar au reușit – și pacienți care ar fi reușit, dar au încetat să mai lupte deoarece nu au beneficiat de suportul celor dragi.

Râsul face parte din terapie… întotdeauna am grijă să aduc buna dispoziție în timpul ședințelor: detesionează și încurajează.

De multe ori am preluat pacienții muți, ei fiind incapabili de a scoate, în mod conștient, vreun sunet; i-am demutizat, apoi am mers mai departe, respectând dezvoltarea ființei umane: sunet-silabă-cuvânt; cuvânt format din două silabe, cuvinte formate din mai multe silabe, propoziții simple cu subiect și predicat, propoziții dezvoltate…

Fiecare sunet este o izbândă, ca și atunci când urci un munte, îți oferă suportul de care te agați pentru a continua.

După recuperarea limbajului vorbit, urmează recuperarea limbajului scris, apoi al limbajului matematic. În funcție de vârsta pacientului, de întinderea și profunzimea leziunii, de materialul biologic – și să nu uităm familia! – revenirea durează între patru luni și doi ani; am avut pacient trecut de 60 de ani, care acum vorbește fluent, calculează și conduce mașina, și altul, de 40 de ani, care a recuperat partial…

A fi logoped înseamna a fi și psihoterapeut! Ai în față o ființă căreia trebuie să îi inspiri încredere mai ales în ea însăși, să o ajuți să privească înainte, să crezi în ea (în primul rând tu trebuie să crezi, ca terapeut!) și să îi arați că are toate motivele pentru a crede și a lupta.

Trebuie să știi să râzi și să glumești, astfel încât să aduci speranța și buna dispoziție, să uiți de tine și să fii una cu pacientul; succesul și reușita lui, bucuria lui sunt și ale tale, iar împlinirea pe care o primești nu se poate masura…

Am colaborat cu multe spitale, una dintre concluzii fiind că secțiile de recuperare sunt puține, locurile limitate, la fel și perioada de spitalizare, cel mai des insuficiența unui reveniri cel puțin satisfăcătoare.

Dintre managerii spitalelor, puțini sunt interesați să ofere pacienților și terapie logopedică (procedură obligatorie pentru o recuperare completă, în același timp eficientă și accesibilă financiar oricărei instituții medicale).

Dorind ca pacienții pe care mi-i asum să se bucure atât de grija și atenția necesare, cât și de un program eficient de recuperare, am hotărât să ne mutăm lângă Arad, unde, beneficiind de o locație încântătoare, putem asigura cazare pe perioada nedeterminată, și recuperare în regim intensiv (terapia se poate desfășura pe toată durata zilei, alocându-se mai mult timp și ținându-se seama de dispoziția pacientului) și cu rezultate maxime.

Ștefania Budacu,

Logoped-Psihoterapeut

Arad

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare