Punct și de la capăt. Variațiuni pe tema unei fabule…

Publicat de actualitati-arad in 10 Apr, 2017 | Parerea ta

„…Că voi egalitate, dar nu pentru căței“.

Așa se încheie o cunoscută fabulă a lui Grigore Alexandrescu.

Și, Doamne, câtă dreptate are poetul?!

Nu mai departe decât acum câteva săptămâni, Germania a anunțat introducerea unor taxe de autostradă, pe care, ce să vezi, le vor plăti numai străinii.

Măsură vădit discriminatorie. Pentru că, nu-i așa, nu-i vorba, neapărat, de valoarea taxei cât de ideea în sine: de ce numai străinii?

Motivul nerostit al introducerii acestei taxe discriminatorii este unul brutal de simplu: o facem pentru că avem dreptul s-o facem! Suntem un stat suveran – și încă unul mare, un ditamai „dulăul”! – și asta ne îndreptățește să luăm orice decizie care să fie bună pentru noi.

Nimic de zis, argumentul este corect. Și acoperit perfect de lege.

Suveranitatea de aceea e suveranitate: ca să-ți dea dreptul să dispui de soarta ta fără ca cineva să-și poată băga nasul în ciorba ta! Chiar și atunci când respectivul stat suveran este parte a unui structuri internaționale cum este Uniunea Europeană. Care Uniune Europeană se întemeiază pe niște reguli prin care statele membre își garantează, reciproc și în mod solemn, egalitatea de statut.

Așa scrie în lege, așa cuvântează, pe la mitinguri, întâlniri, conferințe, diverși corifei ai democrației.

Toate bune și frumoase dar…

Dar, atunci cum vine că România – membră, și ea, sărmana, în UE – trebuie să își ajusteze tot mai multe decizii politice, economice, sociale – ce țin de suveranitatea sa, la urma-urmei -, funcție de ceea ce li se năzare celor de la Bruxelles!

Cum se face că în România, alinierea la standardele Uniunii înseamnă, mai mereu, majorări de prețuri la utilități de care, oricum am lua-o, nu ne putem dispensa: energie electrică, gaze naturale șamd, iar explicația este mereu aceeași: așa a dispus Bruxellesul. În numele cărei „egalități”?

Cum se face că România – stat suveran și independent – trebuie să adopte tot felul de măsuri în urma cărora cetățeanul se trezește, nu se știe cum, pe locul…doi, deși, culmea, de cele mai multe ori „aleargă” singur?!

Cum se face că, deși a îndeplinit toate cerințele stabilite prin documentele de aderare, România nu este, nici în 2017, admisă în Spațiul Schengen în vreme ce migranți – și nu refugiați! – din toate colțurile lumii sunt invitați călduros să dea buzna acolo unde statul suveran român nu este binevenit!?

Ni se arată mereu nuiaua și ni se bate obrazul: vezi Doamne, suntem corupți. Dar, oare, numai noi să fim?! Ori, poate, în alte părți – lucru dovedit de altminteri – gunoiul se pitește mai bine sub covoarele grele ale corectitudinii politice!

Parole, parole, parole – zice refrenul unui simpatic cântec italian de prin anii 60 ai veacului trecut.

Iar din parolele astea reiese un singur lucru. Trist și demoralizant. Definit cu umor amar de fabulist.

Egalitate să fie, dar numai pentru dulăi. Nu și pentru căței.

Mai ales dacă „cățelul” mai e și unul care nu mai știe – sau nici nu vrea?! – să facă gălăgie.

Măcar atât!

Silviu Rațiu

Aprilie, 2017

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20
reduceriturism.ro

Mai multe din Editoriale

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare