Punct și de la capăt. Tot despre turism, dar mai la concret

Publicat de actualitati-arad in 24 Aug, 2017 | Parerea ta

„Oktober Fest”, Munchen – în fiecare an numărul turiştilor care dau năvală la sărbătoarea bavarezilor creşte exponenţial. Un fel de „Zilele Munchenului”, putem zice şi chiar aşa şi e: principalii beneficiari sunt munchenezii.

Numai că cei care răspund de conducerea oraşului au găsit soluţii ca dintr-o astfel de sărbătoare să câştige mult mai multă lume decât numai localnicii.

„Carnavalul” de la Rio – Brazilia. An de an, numărul turiştilor atraşi de magnetul acestor „Zile ale oraşului” atinge cote spectaculoase. Ce să mai zicem de „Carnavalul de la Veneţia” – spectacol şi vis, deopotrivă, într-un loc unde şi de n-ar exista carnavalul, lumea ar tânji să ajungă. Dar dacă e şi carnavalul, cu atât mai mult, cu atât mai bine! Pentru toată lumea!

„Festivalul râsului” – Montreal, Canada. Tot un fel de „Zile ale oraşului”. Dacă mai adăugăm aici şi „Festivalul internaţional de jazz” din acelaşi oraş – program integrat în seria de manifestări estivale organizate de edilii montrealezi – şi dacă mai spunem şi că, pe durata acestor manifestări, capacitatea de cazare a oraşului – inclusiv periferiile – este ocupată în procent de peste 90%, înţelegem de ce, an de an, audienţa creşte şi creşte, iar localnicii se bucură alături de vizitatorii lor.

Mai aproape de noi, Bekescsaba – Ungaria. „Festivalul ciolanului” – în preajma Paştelor – şi „Concursul internaţional şi festivalul cârnaţului” – colo către Crăciun. Tot un fel de „Zile…“ sunt şi astea. Se vede după cum sunt de preocupaţi, peste an, edilii dar şi localnicii, de organizarea lor.

De vreo câţiva ani, cel puţin Festivalul Cârnaţilor a devenit internaţional.Turişti din ce în ce mai numeroşi, veniţi din toată Europa (şi să vezi câţi sunt din Arad!), dau tot mai multă culoare locului şi umplu de voie bună oraşul şi împrejurimile. Ca să nu mai vorbim de cum se umplu hoteluri, moteluri şi alte capacităţi de cazare.

Să nu mi se spună că exagerez şi că am ales să mă refer la exemple extreme, prea departe şi mult prea celebre, unele. Oameni sunt şi cei din acele locuri, respiră acelaşi aer şi visează – la fel ca noi – să se poată bucura cât mai deplin de binecuvântarea locului unde i-a aşezat Dumnezeu.

Edili sunt şi acolo, provocările ce le stau în faţă – respectând proporţiile – nu sunt cu nimic mai speciale decât cele ce stau în faţa gospodarilor din urbea noastră.

Sunt sigur că sunt şi acolo probleme cu drumurile, cu adunatul – selectiv sau nu – al gunoiului, cu deratizarea, cu pieţele agroalimentare, cu pistele pentru biciclişti.

După cum sunt sigur că există destule locuri unde problemele acestea şi-au găsit rezolvări mai fericite – din punctul de vedere al beneficiarilor – decât în oraşul de pe Mureş. (Să mergem doar până la Bekescsaba – sau Gyula – că nu-s prea departe şi să vedem cum arată şi cum deservesc utilizatorii pistele pentru biciclişti). Dar nu asta e acum problema.

Problema e cea legată de modul cu alţii reuşesc să transforme evenimente „locale” – cum ar fi aceste „Zile ale oraşului” – în tot atâtea prilejuri pentru a oferi satisfacţie localnicilor, dar şi pentru a atrage cohorte de turişti care să dea şi mai multă strălucire evenimentului. Şi, desigur, mai multă consistenţă… financiară. Care, să fim de acord, nu-i puţin lucru.

Nu ştiu dacă or fi având şi „ceilalţi” oficii, birouri sau directori cu promovarea turismului – sau cum s-or fi numind, nu ştiu dacă mişună prin preajma biroului primarului tot felul de funcţionăraşi – plătiţi din banul public – purtători de hârtii – cu sau fără antet -, nu ştiu dacă există declaraţii solemne de intenţie privind promovarea turismului – aşa cum găsim din abundenţă în „mapa” Primăriei, dar şi a Consiliului Judeţean.

Ştiu un lucru foarte important: din experienţa celor văzute şi trăite pe-acasă, dar şi pe alte meleaguri, ştiu că „ceilalţi” au învăţat că nu se poate face nimic cu spirit dirijist şi cu „specialişti” năimiţi pe post de guru în birouri somptuoase din palate administrative.

Turismul – ca sursă de bunăstare şi de bun-nume nu suportă birocraţia; nu se poate face din vârful peniţei şi nici din vârful buzelor. Cu atât mai mult când rotunjesc aiureli sau, pur şi simplu, minciuni!

De ani şi ani, „Zilele Aradului” se consumă ca un eveniment banal, în cadrul căruia liderii locali de toate culorile îşi reafirmă autosuficienţa şi-i obligă pe arădeni să se mulţumească cu puţin, mult prea puţin faţă de cât ar merita ei.

Important e că „Zilele”, ca şi alte „evenimente” de acest gen, nu produc plus valoare, deşi ar putea. Şi chiar ar trebui!

Este interesul oraşului – şi al judeţului – să valorifice orice oportunitate pentru a propăşi, pentru a reda oamenilor, deopotrivă bucuria, demnitatea, dar şi satisfacţia că locul unde-şi trăiesc zilele este mai prosper dar şi mai bine cunoscut în cele patru zări.

Este interesul tuturor locuitorilor oraşului – de la „vladică la opincă” – ca, dincolo de ambiţii politice şi orice fel de agende private, să se mobilizeze pentru realizarea acestui ţel absolut la îndemînă: un Arad cu adevărat… regal. Ca rang, ca strălucire, ca demnitate, ca loc unde viaţa să merite să fie trăită.

Cum s-ar putea toate astea? Simplu: mai puţină vorbă(rie) şi mai multă muncă. Cu sau fără ruscac în spinare, turismul înseamnă aer curat, mişcare, bună dispoziţie, gândire pozitivă, creativitate.

Avem oameni care au toate aceste calităţi. Să-i aducem la lumină, să le deschidem uşi, să le întindem mâini prietenoase, să-i întrebăm cu ce-i putem ajuta.

Iar mai apoi, lăsaţi-i să-şi facă treaba!

Silviu Rațiu

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20
reduceriturism.ro

Mai multe din Editoriale

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare