Punct și de la capăt. Țara în care…

Publicat de actualitati-arad in 15 Dec, 2014 | Parerea ta

sr editAcum că se apropie, din nou, Crăciunul, iată că drumurile care vin dinspre graniţă se aglomerează sensibil, traficul către interiorul ţării indicând, fără echivoc, o realitate cu care ne-am obișnuit deja: se întorc „căpşunarii” și când am spus asta m-am referit la un termen generic, încetăţenit de pe vremea când Spania a fost invadată de români plecaţi să-şi caute o soartă mai bună, chiar dacă pentru asta au trebuit să stea și-n genunchi.

Că deh, în România, de foarte multe ori, nici măcar poziția aceasta nu te ajută la nimic!

Da, în preajma Crăciunului şi a Paştilor, coloane prelungi de autovehicule de tot felul se revarsă dinspre vămi către inima ţării. Și am să spun că nu-i absolut nimic rău în asta. Până când…

Să vă povestesc o întâmplare pe care mi-a spus-o cineva care a fost martor ocular şi care n-a vrut s-o ţină numai pentru el.

Cică s-ar fi aflat într-o parcare, la doar câţiva kilometri de Vama Nădlac, meşterind ceva la maşină când locul a fost populat de alte câteva autoturisme cu numere de înmatriculare străine. Gălăgie mare, voie bună, oameni eliberaţi de stresul muncii încordate şi al facturilor de plătit fără doar şi poate şi încă la timp.

Au coborât cu toţii pentru a se dezmorţi după un drum lung. Cei mai mulţi vorbeau româneşte. Erau între ei şi nu avea rost să o facă altfel.

La un moment dat, a devenit atent la o discuţie purtată de o fetiţă – să fi avut colo către 6-7 anişori – şi mama ei. Drăgălaşă fetiţa, simpatică şi mama, atentă să-i răspundă cât mai prompt copilei – ţine să precizeze povestitorul.

„Spune-mi, mama, asta e ţara despre care mi-a povestit că pot să arunc murdăria din maşină oriunde vreau?”.

„Asta, mamă, asta e…”, sosi răspunsul. Prompt şi absolut informativ.

Până aici întâmplarea.

Da, asta e ţara în care mulţi dintre conaţionalii noştri – întorși vremelnic de prin străinătați – îşi aduc aminte, brusc, de faptul că sunt… români și că în România „pot să fac ce vreau mă, că doar e democrație…!”.

Prin urmare, aici poţi arunca gunoiul unde-ți pică bine, poţi bloca circulaţia cum vor muşchii tăi. Aici e locul unde unii, pot „uita” să vorbească româneşte, stâlcind într-un mod penibil limba pe care au moştenit-o de la părinţi.

Asta e ţara unde te poţi purta de parcă ţi-ai inspecta moşia, chiar dacă „dincolo” duci un trai mai mult decât modest, taci mâlc şi te spetești de-ţi sar capacele pentru firfireii cu care te baţi pe burtă în prispa casei părinteşti, undeva, la ţară.

Dar tot asta e și țara care, atunci când o părăsești din nou, pentru a te  întoarce la „mai bine” – e dreptul tău, nimeni nu-ți cere socoteală pentru asta -, te lasă să duci cu tine oala cu sarmale, borcanul cu friptura de porc îndesată-n unsoare, borcanele cu murături, cârnații, slănina și câte altele – că – o recunoști chiar tu, când îți permiți să fii cinstit cu tine însuți – nicăieri ele nu au gustul de-aici. Gustul de acasă!

Aceasta e țara după care tânjești în lunile ce separă Paștele de Crăciun și Crăciunul de… dar pe care, odată ajuns pe meleagurile ei, nu numai că n-o respecți, dar te și porți de ca și cum te-ar durea în cot de tot ce (mai) înseamnă ea, dar mai ales de cei care au ales să rămână.

Printre altele, pentru ca tu să ai la cine te-ntoarce!

Am stat şi m-am întrebat – văzând un grup de tineri coborâți dintr-un Ford prăpădit cu numere de Anglia, lăsat de pripas în mijlocul unei intersecţii – dacă aceștia sunt cei care, în 16 noiembrie 2014, au înclinat, prin civilitate și adevărat simț al democrației, balanța alegerilor prezidențiale din România.

Dacă aceștia au pus umărul la propulsarea către Cotroceni a domnului Klaus Iohannis, în numele unor valori cum ar fi decența, bunul simț, demnitatea și dreapta judecată.

Nu de alta, dar în imaginile transmise atunci din diverse orașe unde românii stăteau la coadă pentru a putea vota, nu a răzbătut nimic din ceea ce, iată, se poate observa și-n zilele acestea, fără efort, că pot produce aceeași români, odată ajunși… acasă.

Sau, poate, aici, în România, pentru unii dintre ei, nu mai e „acasă”!?

Să fi ajuns România, pentru ei, doar țara unde putem arunca gunoiul oriunde, că și așa…

Iar nouă, chiar să nu ne pese?!

Silviu Rațiu

Decembrie, 2014

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din Editoriale

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare