Punct și de la capăt. Şi cu noi cum rămâne

Victor Ponta a fost la Bruxelles. De parcă nici nu ar fi fost.

Cu o seară înainte, foarte viteaz din vorbe, mai-mai că te-ar fi lăsat să speri că va da cu pumnul în masă şi va pune lucrurile la punct. (Îl şi vedeam purtat pe braţe, de la Otopeni până la Palatul Victoria, ca un erou.) Aşa cum se aştepta de la el tot românul, sunt sigur.

Măcar să-l fi auzit că-i toarnă portughezului năduful şi frustrarea îndreptăţită a celor peste 8 milioane care au votat la referendum. Adică a celor care au avut naivitatea să creadă că, în Europa lui Barroso, Redding şi coana Merkel,votul mai este o componentă fundamentală a democraţiei. A celor care, proşti, îşi mai închipuie că cei care conduc Uniunea Europeană – acest avorton de struţo-cămilă – au în cap altceva decât să-şi păstreze, cu orice preţ, scaunele pluşate şi poziţiile pe care, unii dintre ei, le ocupă pe o tablă de şah plină de figuri hidoase.

Au fost unii pe care i-am auzit pe la nişte posturi de televiziune, înainte de plecarea la Bruxelles, care i-au sugerat premierului o mulţime de gânduri de bun simţ şi care – exprimate cu subiect şi predicat, într-o limbă română simplă şi clară – ar fi putut avea darul să mai dreagă busuiocul. Să ne „repereze” onoarea, dar mai ales să-i dea prilejul lui Barroso să-i ceară scuze, cumva. I s-a adus aminte domnului Ponta şi că un alt Victor – premierul Ungariei – le-a frecat celor de la UE o grămăjoară sănătoasă de piper sub nas, cât să le treacă de aroganţe şi imixtiuni nesimţite, iar, mai recent, acelaşi premier le-a zis celor de la FMI – alte mostre de incompetenţă şi aroganţă găunoasă – să-şi pună pofta-n cui cu tăieri de salar şi de pensii în ţara lui.

Ne-am zis că, poate-poate, omul care numai ce s-a cocoţat pe primul loc în (unele) sondaje de popularitate, va prinde puteri şi din acest mesaj de încredere pe care românii i l-au transmis cu doar câteva ore înainte de plecare şi i-o va zice de la obraz ex-comunistului vopsit ce pozează, mai nou, în mare democrat şi care poartă, se pare, o pălărie mult prea mare pentru cât poate duce.

Vezi să nu!

Reacţiile din presa de după vizită – din toată presa! – au darul să ne confirme că Victor Ponta mai are mult până să ajungă „băiat mare”. Dacă va fi să ajungă vreodată.

Cât s-a aflat în siguranţa unor platouri mai mult sau mai puţin „prietene”, şi-a umflat pieptul de ziceai c-o să spele pe jos cu portughezul ală cu apucături de dictator. De cum a ajuns acolo, Victoraş-feciorul-mamii s-a dezumflat până ce nu i-am mai putut auzi nici măcar o urmă de piuit.

Iar alde Barroso, despre care portughezii pot depune mărturie, primii, ce fel de politician de doi lei este, a continuat să manifeste acelaşi dispreţ nesimţit faţă de români. Nimic despre faptul că „lovitura de stat” – o mai fi ştiind oamenii ăia şi alte cuvinte? – a fost „dată” de peste 8 milioane de cetăţeni, da, cetăţeni!, care au populat secţiile de votare răspândite pe toată întinderea ţării numită ROMÂNIA! El o dă înainte cu frazele inepte pe care cineva, nu-i greu de ghicit cine, i le-a strecurat pe un bileţel mâzgălit pe un colţ de masă. Lucruri care nu au nimic comun cu ceea ce se întâmplă în ţară, dar pe care Victoraş cel voinic-în-promisiuni-şi fraze-pompoase le-a înghiţit din nou cu capul plecat şi ni le-a pus plocon în braţe, de cum s-a întors acasă. Cu coada între membrele pe care ar fi trebuit să stea, drept şi îndrăzneţ, în faţa musiului de la Bruxelles.

În toată chestia asta, ceea ce supără este faptul că cei ce se laudă că ne reprezintă, nu au nici minima statură a lui Prâslea, cel care, prin curaj împins până la limită, isteţime şi statură morală, bazate pe credinţă, a izbutit, întotdeauna, să-i dea la cap balaurului. Spre bucuria şi mulţumirea celor sărmani şi lipsiţi. Măcar atât, dacă mai mult nu putem primi.

De unde să luăm, oameni buni, un Prâslea, să-i dea peste gură balaurului de la Bruxelles? Că deh, Făt Frumos pare că a plecat, de mai demult, pe meleaguri unde-şi poate găsi un rost mai bun.

Silviu Raţiu

comentarii