Punct și de la capăt. Să nu fi fost pregătiţi?

Publicat de actualitati-arad in 04 Sep, 2012 | Parerea ta

Într-un număr recent din prestigiosul „The Guardian” a apărut următoarea informaţie: în urmă cu cinci ani, adică în anul aderării României la Uniunea Europeană, nici ţară noastră, nici Bulgaria, nu erau pregătite pentru a fi primite în această ilustră uniune.

Pot fi de acord cu această idee, dar, automat, vine şi întrebarea: celelalte ţări foste comuniste, acceptate înainte noastră, au fost? Vreau să spun, pregătite. Polonia, ai cărei conducători s-au bătut, efectiv, la Bruxelles, în văzul… Europei, a fost pregătită? Cehii şi slovacii, care s-au luat de păr ca să aibă motive să se despartă, iar acum să cârâie că era mai bine… înainte, ei au fost pregătiţi? Cât despre slovaci, să mai zicem şi de gravele probleme pe care le au cu discriminarea pe faţă a minorităţilor şi să întrebăm dacă asta li se socoteşte ca prea înaltă pregătire ?! Ungaria, unde libertatea presei a devenit o iluzie, iar manifestările rasiste şi xenofobe sunt la ordinea zilei?!

Dar Franţa, Italia, Germania, pentru care problema ţiganilor este o permanentă monedă de schimb electorală, ele cum stau cu valorile europene?!

Ce să vorbim de Olanda, campioană la pus piedeci în văzul lumii şi căreia nimeni nu are curajul să-i arate cartonaşul galben?!

În altă ordine de idei şi dacă judecata ar fi corectă şi ar trebui să acceptăm că România nu era pregătită, de ce a fost, totuşi, primită în 2007?

Cine a forţat mâna celorlalte 25 de state deja membre ale Uniunii să voteze aderarea României?

Aşa cum am supravieţuit amânării intrării în NATO, am fi supravieţuit şi unei amânări dictate de UE. Poate chiar şi „unor” amânări repetate. La urma urmei, era vorba de un monom de 25 de state adunate deja sub umbrelă, faţă cu două candidate care nici măcar solidare nu puteau fi numite. După cum, de atunci încoace, nu mai sunt, în orice caz, în prezent.

Cu toate acestea, am fost primiţi acolo unde, de altminteri, ne era şi chiar că ne este locul. Nu înainte, însă, de a ni se pune în vedere, de la bun început, că ni se face un hatâr şi că va trebui să avem mare grijă cum ne purtăm.

De atunci, când ni se pare că putem trage şi noi o gură de aer proaspăt, numai ce ni se administrează câte un (nou) bobârnac, centrat pe aceleaşi teme. Că ajungi să te şi întrebi dacă domniilor lor n-au apucat să obosească, tot repetând lucruri pe care, şi nătărăi să fi fost, şi tot le înţelegeam. Şi le rezolvam. Dacă de alta nu, ca să nu ne mai ţiuie urechile de turuiala lor.

Numai că noi nu suntem proşti. Nici necivilizaţi, nici nespălaţi. Nu suntem în nici un fel aşa cum ne tot „pictează” unii şi alţii.

Suntem un popor căruia i se cuvine respect şi înţelegere, aşa cum ni s-a promis când cu aderarea. Respect pentru ceea ce am realizat de-a lungul istoriei, înţelegere pentru ceea ce am dori să realizăm de-acum înainte, chiar dacă ne mişcăm mai greoi şi suntem, în multe privinţe, neîndemânatici. Cu asta aş putea fi de acord: că avem nevoie de ajutor. Pentru că, este limpede, au fost aproape cincizeci de ani în care am mers de-a-ndăratelea, ca racul, şi nici după 1989 n-am făcut cine ştie ce mari progrese. Că n-am ştiut dar şi pentru că ajutorul n-a prea venit ori ne-a fost dat cu ţârâita. Şi a costat, mereu, tare mult!

Ajutor, da! Sunt de acord să primim. Pentru că avem nevoie!

Muştruluială sau, mai rău, chelfăneală, în nici un caz.

Pentru că sunt, mai întâi, sunt contraproductive.

Dar, mai ales, pentru că cei ce ni le „administrează” nu au, pur şi simplu, acest drept!

Chiar deloc!

Silviu Raţiu

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20
reduceriturism.ro

Mai multe din Editoriale

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare