Punct și de la capăt. Să mai fie speranță?

Publicat de actualitati-arad in 20 Jun, 2014 | Parerea ta

silviu-ratiu1-150x150111111111De parcă n-ar fi de ajuns canicula de afară, procesul de fuziune dintre PNL şi PDL se apropie de temperatura de fierbere, iar pe alocuri a şi dat deja în clocot.

O spun din capul locului: nu ştiu ce să mai cred în legătură cu cei ce se află, vremelnic, la conducerea PNL!

E în regulă, PDL – aflat cu câteva luni în urmă la limita disoluţiei – are tot interesul să primească un imens balon de oxigen. Să te aşezi la umbra unui copac falnic şi, încă, în putere şi să aştepţi, liniştit, ca nişte bezmetici să scutere frunzele copacului, ba să-i mai taie şi din ramurile viguroase pentru a-l aduce într-o stare jalnică de prostraţie, nu ai nevoie de cine ştie ce inteligenţă. Folos curat şi fără nici un efort.

Dar PNL-ul?

În regulă, la europarlamentare, scorul a fost de numai 15%! Dar hai să vedem, cu excepţia parlamentarelor de acum doi ani, când a mai luat PNL mult peste 15%?

Cu toate acestea, valorile obținute le-au permis o, pe drept, invidiată libertate de manveră.

E o altă poveste că, în general, ea a fost prost gestionată şi că, deşi populaţia ar fi vrut, liderii PNL nu au găsit soluţiile prin care partidul să crească în mod natural.

Asta te-ai fi aşteptat de la un partid de sorginte liberală, al cărui slogan este „Prin noi înşine!”.

Nici unul din preşedinţii postdecembrişti ai PNL nu au reuşit să găsească acele resorturi care, acţionate cu inteligenţă și un curaj girat de atașamentul la onoare și demnitate, să aducă partidului mai multă susţinere printre cei care, slavă Domnului, împărtaşesc, încă, valorile liberalismulu.

Ei da, aici e o problemă: câte din proiectele PNL au vădit ancorarea celor care le-au elaborat în filozofia liberalismului autentic? Şi câte din măsurile iniţiate, în diverse etape şi de pe diverse poziţii, au determinat schimbări de esenţă liberală în politica autohtonă de după 1989?

Şi uite aşa se face că PNL-ul îşi dă singur măsura inadecvării sale cu lumea liberalismului contemporan, atunci când se cere singur afară din ALDE, pentru ca să caute adăpost într-o barcă despre care nici cei ce au construit-o nu pot spune prea multe lucruri, dacă ar fi să-i întrebi din ce material au făcut-o şi încotro e îndreptată cârma.

Este limpede, PNL se află într-o criză majoră de idei, de identitate, dar și de credibilitate şi, ce-i mai rău, nu putem şti dacă sacul a fost golit de altcineva ori, chiar cei ce aveau sarcina să-l păzească l-au deşertat în curtea vecină, oricare ar fi ea. Că de făcut, au mai făcut-o o dată. Cum altfel să explici alianţa cu PSD-ul?

După ce, la începutul verii, au comis ceea ce am putea numi un „abandon de domițil”, liderii (?) PNL s-au grăbit să iasă pe la porţi, aşteptând peţitori, de parcă i-ar fi păscut sindromul fetei bătrâne. Asta, deși sigla săgeţii care caută înălţimile este mult dorită de toată lumea! Peţitori, câți peşti în baltă, cu grămada!

Şi atunci, de ce se dau ei la primul venit? De ce acceptă perspectiva unui mariaj (mult prea) grăbit, care nu anunţă nimic bun? Dacă de alta nu, pentru simplul motiv că este determinat de un interes mărunt: vrem să câştigăm prezidenţialele şi-atât!

Foarte bine, dar, nu cumva, preţul este mult prea mare? Să nu ştie alde Iohannis, Antonescu, Orban şi ceilalţi că, în politică (cel puţin) ce a murit o dată, e bun murit şi nu mai învie!?

Să nu fi înţeles chiar nimic din lecţia PNȚCD? Dar poporul liberal – atâta cât mai e – de ce-i mai lasă la volan pe sinucigaşii aştia zgomotoşi?

PNL la remorca unui PDL cvasiinexistent! Dumnezeule, parcă am trăi un coșmar! Și totuși, așa este! Numai cine nu vrea, nu observă că PNL-ul, lovit din toate părțile, aflat într-o degringoladă ce se adâncește de la o zi la alta, apare, în ochii opiniei publice, ca o plevușcă zbătându-se să nu fie înghițită de un țâr. Să nu uităm, chiar lovit rău de tot, PNL a luat 15% la europarlamentare. Pe când PDL?

Să nu mai fie nevoie de liberalism autentic în România? Cu tot respectul, PDL nu este un partid liberal! A recunoscut-o singur, mai cu seamă atunci când a intrat, de la naştere, sub umbrela (prea) multicoloră a PPE!

Şi-atunci, despre ce vorbim, mai ales că, iată, nici nu s-a finalizat fuziunea și (încă) PNL a intrat, cu capul plecat, în aceeaşi ogradă a PPE!

Un partid pregătit să moară ca-n Miorița și-un altul jucând, viclean, rolul fantomei dintr-o tragedie shakesperiană – ce perspectivă pentru refacerea dreptei în România!?

Să mai îndrăznim, oare, să mai sperăm?

Silviu Rațiu

Iunie, 2014

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din Editoriale

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare