Punct și de la capăt. Noile trăznăi ale Parlamentului României

Publicat de actualitati-arad in 15 Jun, 2016 | Parerea ta

sr editAu comis-o din nou! Nici nu mai ştiu a câta oară. Şi, din păcate, o vor comite şi de acum înainte. Altminteri nu ar mai fi Parlamentul României!

Au decis ca toate marile magazine – supermarketuri şi altele asemenea – să aibă minim 51% produse alimentare româneşti la vânzare curentă.

Ai zice, la prima vedere, că e o măsură bună. Să încurajăm produsele româneşti. Foarte bine!

Numai că…

Numai că, la o privire mai atentă, vom fi nevoiţi să observăm că, din pricina unor măsuri anterioare negândite sau chiar proaste sau a lipsei unor măsuri ce ar fi trebuit luate mai înainte, nu există posibilitatea ca magazine de genul super sau hiper-market să se poată aproviziona constant şi în cantităţile necesare, cu produse autohtone.

Care să fie şi proaspete şi satisfăcătoare din punct de vedere calitativ. O spun specialiştii, la ora actuală nu există suficiente resurse care să asigure un flux continuu de aprovizionare cu produse proaspete în catitatea şi la calitatea cerută de piaţă dar şi de standardele la care funcţionează aceste centre comerciale.

Cele mai multe reprezentând branduri internaţionale, cu o politică privind calitatea mărfurilor ce nu prea lasă loc de întoarcere. Ne place sau nu, sunt reguli ce reprezintă branduri recunoscute internaţional şi pe care nu văd cum le va schimba această lege şchioapă.

Cum, adică, o să-l obligi pe negustorul de la „Real”, „Carrefour” sau „Kaufland”, de pildă, să pună pe galantare produse ambalate aiurea – sau chiar deloc – sau care să nu acopere nici un sfert din suprafaţa de expunere.

Pentru că, o ştim, nu există mari producători autohtoni de legume şi fructe – guvernele care s-au succedat din 1989 încoace nu au gândit o politică serioasă şi coerentă care să ridice legumicultura românească la un nivel de competitivitate satisfăcător.

Le-a fost mai uşor să „lase” să curgă pe pieţele interne produse din Turcia, din Polonia şi mai ştiu eu de unde, decât să adopte legi pentru producătorii interni. Să-i ajute financiar, să-i stimuleze fiscal şi nu numai. Ei, şi atunci, ia să vezi cum s-ar fi înghesuit negustorii să cumpere de pe piaţa internă!

Apoi, dacă e să admitem că totuşi ar exista suficiente astfel de resurse locale de producţie, o altă problemă majoră va fi asigurarea unui flux satisfăcător de aprovizionare. Ceea ce înseamnă probleme cu ambalarea şi cu transportul. Cine le va face şi cu ce bani?

Cum spuneam, mari producători autohtoni nu avem. Sau, câţi or fi, sunt prea puţini şi nu prea bine înzestraţi cu toate cele, care să asigure recoltare rapidă, ambalare la standarde superioare şi transport fluent către toate colţurile ţării.

Aşa fiind, să-l obligi pe comerciant să suporte el aceste cheltuieli, ar reprezenta o încălcare grosolană a unor reguli elementare de comerţ şi ar contraveni politicii Uniunii Europene.

Dar, şi de ar fi să se admită că o asemenea nebunie s-ar putea petrece – adică să plătească comerciantul pentru ambalare şi transport de produse româneşti în limita cotei de 51% – rezultatul ar ajunge să fie insuportabil pentru ultima verigă a lanţului: cumpărătorul.

Pentru că banii cheltuiţi de negustor pe ambalaje şi transport s-a regăsi în preţul produsului la raft. Care produs, chiar românesc fiind şi beneficiind de suflul de patriotism al populaţiei, nu s-ar vinde de cât de scump ar ajunge.

Şi atunci?

Atunci ar fi de spus cam aşa: dacă obligi pe cineva să facă ceva ce el nu ar face, s-ar putea ca acel cineva să se apuce să facă – nu are cum altfel, pe termen scurt – dar, să nu te miri că o face în aşa fel încât, la final lucrurile să nu funcţioneze sau, chiar de ar funcţiona, să coste atât de mult încât să ajungi să-ţi doreşti ca mai bine să nu funcţioneze.

Deci.

Nu ar fi fost oare mai bine ca, mai înainte de a vota o măsură clar politicianistă şi clar patriotardă, Parlamentul să-şi fi luat osteneala să privească niţel către toate cele ce compun o politică de promovare a producţiei autohtone şi să observe că, mai înainte de a sili pe cineva, mai degrabă vei obţine rezultate dacă îl încurajezi să facă el, primul pas?!

Să-i dai omului posibilitatea de a veni el însuşi cu soluţii. Din care să iasă câştigători cu toţii: şi producătorul – care să-şi vândă marfa în siguranţă şi cu un preţ care să-i asigure rentabilitatea – şi negustorul – care să poată vinde marfă bună, proaspătă şi frumos ambalată, la care să poată pune un adaos care să-i aducă, şi lui, câta profit – dar şi cumpărătorul – cel pentru care, la urma-urmei, osteneşte şi producătorul şi negustorul.

Dar, de ar fi fost să facă aşa, să fim de acord, Parlamentul României nu ar mai fost ceea ce este ci un loc unde, în sfârşit, s-ar urmări cu adevărat interesul tuturor românilor. Nu doar al celor care, când şi când, apucă de se joacă la butoanele maşinii de vot.

Silviu Rațiu

Iunie, 2016

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din Editoriale

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare