Punct și de la capăt. Lamentările, până când?

Publicat de actualitati-arad in 28 Aug, 2017 | Parerea ta

Ştim să ne lamentăm cum puţini alţii ştiu s-o facă şi asta nu-i de azi, de ieri. E una din componentele firii românului.

Pentru cine nu mă crede, îl invit să caute la Constantin Rădulescu Motru – ilustru şi necontestat sociolog român. Domnia sa a rostit acest adevăr – şi multe altele – încă de pe la 1938!

Administraţia locală a încercat să marcheze momentul în care, acum 183 de ani, Aradul era proclamat oraş liber regesc. O decizie pe care te-ai fi aşteptat ca toţi locuitorii de astăzi ai oraşului să o aprecieze şi s-o onoreze cum se cuvine.

Şi ce dacă modul în care a fost gândită sărbătorirea evenimentului ar fi putut să fie mai inspirat, mai demn de ceea ce merită Aradul, mai întâi din partea celor care trăiesc astăzi în acest loc!?

Mă gândesc că, mai degrabă decât să ne apucăm, iarăşi, de lamentări, ar fi fost potrivit ca evenimentul să se fi bucurat de o participare entuziastă a unui număr cât mai mare de oameni care să-şi fi alăturat talentul, experienţa, mândria justificată de a fi arădean, pentru a crea cât mai multe momente de calitate, o emulaţie demnă de istoria şi renumele Aradului.

Să fim de acord, Aradul dispune de resurse intelectuale şi spirituale cât să poată ridica prestigiul şi demnitatea consacrate de aproape două secole, la cote şi mai înalte!

Asta ar fi fost atitudinea pe care cred că trebuia să a adoptăm, acesta ar trebui să fie răspunsul critic la eventualele scăpări sau neajunsuri ale modului cum administraţia – culmea, condusă de un partid ce-şi revendică merite deosebite în istoria oraşului –  a gestionat evenimentul.

Cui foloseşte să tot bombănim şi să-i tot imputăm primarului, colegilor săi de partid, că ba nu au făcut asta, ba nu au făcut alta? Nu facem decât să ne stricăm şi nouă sărbătoarea, atât cât e, atât cât, să fie clar, ne-am făcut-o cu mâna noastră!

Nu de lamentări avem nevoie, pentru că jelitul nu ajută decât la sleirea puţinelor puteri ce rămân după o stare de veghe mult prea prelungită. (Şi de ar fi fost, veghea, cu folos!?).

Se plâng unii că evenimentul ar fi meritat mai mult decât nişte manele, cântate nu ştiu unde.

Aşa este! Oraşul Arad este capabil să strălucească mult mai mult decât la luminiţele pâlpâinde ale unor însăilări meteorice pe care, se pare, tot mai mulţi le aşează acolo unde le este locul (dar, să fim serioşi, despre gusturi ca şi despre palme…).

Numai că, din ce pot citi din presa locală, n-au fost numai manele în Aradul sărbătoresc. Citesc despre festivaluri de operă şi despre regaluri simfonice în aer liber, despre recitaluri ale unor personalităţi pop-rock ce au însufleţit tinerii şi nu numai pe ei, am auzit de simpozioane şi alte manifestări de calitate incontestabilă.

Acestea cum de nu ocupă nici un loc pe paginile de Facebook ale multora dintre cei care, nu de mult, şi-ar fi dorit chiar să conducă oraşul?!

Nu vreau să supăr pe nimeni, dar am credinţa că spiritul Aradului nu este compatibil cu lamentarea, cu ironia sterilă sau, şi mai rău, cu insulta şi invectiva suburbană, ce fac dovada unei grave lipse de orizont a „combatanţilor”.

E nevoie de altceva pentru ca lucrurile să fie mai bune, mai de calitate. Stând în pasivitate şi plângându-ne pe umeri, vom continua să primim ceea ce „echipa” care conduce Aradul acum poate să ofere.

Ori îi ajutăm să o facă mai bine – dacă ei chiar vor lucrul acesta – ori, ei da, ori îi ajutăm să plece.

Şi, poate, la a 184-a aniversare a consacrării Aradului ca oraş european de prim rang, vom avea parte de o sărbătoare adevărată. Şi de o certă calitate.

Pentru absolut toţi arădenii! Chiar şi pentru cei cărora le plac manelele…

Silviu Rațiu

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din Editoriale

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare