Punct și de la capăt. Gânduri după Brexit (5)

Publicat de actualitati-arad in 14 Jul, 2016 | Parerea ta

sr editÎnainte de a încerca desluşesc măcar şi câteva răspunsuri la întrebarea ce s-a născut miercuri, odată cu instalarea Theresei May în fotoliul de prim ministru al Marii Britanii, vă propun să mai abordăm consecinţele Brexit dintr-o altă abordare.

Până una – alta, ceea ce se desprinde din experienţa săptămânilor ce au trecut de la Brexit este faptul că, cei care au acuzat mai dureros lovitura votului pentru Referendum  au fost, ce să vezi, conducătorii Uniunii Europene.

Nici unul din cei care îşi arogă tot felul de funcţii în structura aceasta (mult prea) sofisticată nu a catadicsit, înainte de ziua votului, măcar să-şi pună problema că referendumul ar putea să iasă prost. Pentru că aşa a ieşit: şi pentru unii, şi pentru ceilalţi!

Nici nu le-a trecut prin cap să-şi pregătească un plan de rezervă cât de cât articulat. Şi care să fi fost „scris” într-o singură limbă.

Şi că veni vorba de limbă – şi de planuri serioase pentru viitor -, cât de caraghioşi pot fi „şefii” de la Bruxelles atunci, loviţi în moalele capului, n-au ştiu altceva decât să se apuce să chiţcăie precum că limba englezilor ăstora afurisiţi va fi excomunicată din Uniunea Europeană!?

Cu ce instrumente vor executa ei această operaţie de „extirpare”? Şi cui o să-i pese, de vreme ce, până şi în ţări unde, până nu de mult, prevala germana ca a doua limbă de comunicare în public, limba engleză a pătruns impetuos şi a rămas acolo, constituindu-se într-o adevărată „limbă comună a Europei”, vorbită mai peste tot în spaţiul public?!

Dar, ce să ştie ei, „şefii” diverselor oficii şi oficine de la Bruxelles, câtă vreme ei nu sunt altceva, de multă vreme, decât nişte prizonieri caraghioşi în nişte colivii aurite cu aur ieftin, adus din bazarele turceşti ca să ia ochii lumii?

J.C. Junker, de pildă, s-a trezit, mai zilele trecute, să reclame faptul că, vezi bine, oamenii vor schimbare, dar nu vin cu idei despre cum ar trebui să fie această schimbare.

Că, poate, ar fi bună o regândire a întregii problematici a Uniunii, dar că pentru asta ar fi nevoie ca cetăţenii să vină cu soluţii, ca şefii statelor membre să se opintească şi să pună pe masă rezolvări. Aceeaşi şefi de state a căror opinie nu prea mai contează de ani de zile atunci când „şefii” – coordonaţi de nimeni alta decât doamna Merkel – se apucă să taie şi să spânzure cu decizii când de domeniul comediei bufe, când al suprarealismului italian. Şi, desigur, aceeaşi cetăţeni de ale căror interese, „şefii” sunt la fel de mult interesaţi ca de situaţia termitelor din… Lacul de argint (dacă tot suntem în domeniul cinematografiei).

Să nu se supere alde domnul Junker, dar nu „cetăţenii” s-au cocoţat în scaune la Bruxelles şi nu „oamenii” ţipă în gura mare că Uniunea-n sus şi Uniunea-n jos!

Nu „oamenii” îi grăbesc, odată pe lună, la casierie să-şi umfle salariile uriaşe, pentru care ar mai trebui să şi facă ceva domniile lor, „şefii”!

(Că veni vorba, nu m-ar mira să nu ştie că n-au cum să trăiască termite într-un lac, cu atât mai mult într-unul care a existat doar în filmele făcute după cărţile lui Karl May).

„Oamenii” i-au trimis pe ei la Bruxelles ca să fie „şefi”, dar mai întâi de toate, ca să gândească şi să facă treabă. Şi încă treabă bună. Pentru ei, adică pentru „oameni”.

Din buzunarele cărora „şefii” îşi primesc salariile – întotdeauna la timp, fără nici o zi întârziere -, pe bună dreptate acuzate ca fiind, uneori, nesimţite. Cât sunt de meritate, e o altă problemă, a cărei rezolvare nu cred că le-ar prii domniilor lor, dar hai să nu le pricinuim insomnii.

Din perspectiva evoluţiei situaţiei politice – în Marea Britanie, în ţările Uniunii Europene, cu osebire în unele din ele, şi chiar la nivelul conducerii Uniunii – susţin că domnul Junker şi compania ar trebui să se trezească şi, fără să mai piardă vremea cu frecatul la ochi, să se pregătească pentru momentul – deloc îndepărtat, după cum se vede – când „oamenii” le vor cere socoteală.

De pildă, pentru ce şi cum vor acţiona, după ce Marea Britanie va fi ieşit din Uniune: ce va fi şi cum vor face ei, „şefii”, pentru ca lucrurile să meargă mai departe şi după parafarea „divorţului”.

Să se pregătească să dea răspunsuri corecte şi cât mai curând şi uşor aplicabile în practică, pentru problemele cronice ale Europei: corupţia galopantă, îmbătrânirea masivă a populaţiei versus natalitatea alarmant de mică, productivitatea fluctuantă şi criza prelungită a forţei de muncă, discriminarea inexplicabilă a tinerilor pe piaţa forţei de muncă – de unde o rată a şomajului în rândul acestei categorii de vârstă ajunsă, pe alocuri, la cifre astronomice! – criza de identitate a europenilor, instigaţi să renunţe la valori construite cu trudă, cu lacrimi şi nu de puţine ori cu sânge, antecesorii lor le-au statornicit ca stâlpii de susţinere ai mult invidiatei civilizaţii occidentale. Şi lista ar putea continua, acoperind zeci, poate sute de pagini.

Cum spuneam, să facă în aşa fel încât lucrurile, toate câte sunt „la ordinea zilei” să funcţioneze. Şi să funcţioneze bine!

Că de rău, oamenii s-au săturat. Până peste cap!

Silviu Rațiu

Iulie, 2016

Share Button

comentarii

Leave a comment

Captcha Captcha Reload

bioportal.ro%20
apiland.ro
Carturesti.ro

Mai multe din Editoriale

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Site-ul apare in Directorul Kappa Stiri Ziare