Punct și de la capăt. Gânduri după Brexit (3)

Publicat de actualitati-arad in 29 Jun, 2016 | Parerea ta

sr edit„Cred că alegătorii au căutat în inimi şi au găsit răspunsul că a venit vremea să reia controlul de la o Uniune Europeană care a devenit prea îndepărtată, prea opacă şi prea puţin responsabilă în faţa oamenilor…”.

Afirmaţia aparţine fostului primar al Londrei, Boris Jonhson. A făcut-o a doua zi dimineaţă după votul pentru referendum.

Dincolo de orice alte consideraţii, cuvintele lui Boris Johnson pun în lumină un subiect despre care se spun, dar mai mult nu se spun destule lucruri. Şi care este de natură să afecteze într-un chip profund multe din deciziile oamenilor de rând.

Decizii ce au ca suport preocupări profunde adresând nevoi, proiecte, vise dar mai ales îngrijorări ce populează lumea de idei a „poporului”. Cel căruia democraţia îi garantează – sau ar trebui să-i garanteze – dreptul de a participa la exerciţiul puterii în comunitate. În comună, în regiune dar şi în stat.

Că a vrut sau nu, simpaticul şi controversatul politician britanic a pus degetul pe o rană care supurează.

Este vorba de reacţia oamenilor faţă de Uniunea Europeană, această construcţie alambicată care, iată, a ajuns să-şi demonstreze limitele şi cu acest prilej, dovedind că este „prea îndepărtată, prea opacă şi prea puţin responsabilă în faţa oamenilor”.

Lucrul acesta se vede cu ochiul liber de prea multă vreme pentru a nu fi, uneori, de-a dreptul strigător la cer.

Responsabilii de la Bruxelles au ajuns să considere că deţin răspunsuri la toate întrebările, că sunt depozitarii adevărului absolut şi că, din această poziţie, ei pot dispune, conform preceptelor de ei înşişi elaborate dar prea puţin înţelese, în toate problemele pe care le-ar putea ridica cetăţenii statelor membre.

Şi, ceea ce e foarte grav, au instituit un soi de egalitarism cu sila, care impune tuturor să gândească după tiparele croite la Bruxelles, indiferent dacă ele se dovedesc, în Polonia, în Spania, în România sau oriunde în Europa, prea largi, ori – de obicei – prea strâmte. Mult prea restrictive. Şi nerealiste!

„Aţi fost de acord să cedaţi din suveranitatea voastră!” – argumentează alde J. C. Junker sau D. Tusk în vreme ce împung cu degetul arătător în pieptul câte unuia care-şi arată, să zicem, nedumerirea. „Ce facem noi aici – adică în coliviile de sticlă de la Bruxelles – este spre binele tuturor. Voi nu vedeţi? Cum de nu înţelegeţi?”.

Foarte simplu: pentru că cele mai multe decizii ce au fost luate în ultima vreme sunt de neînţeles. Sunt, vorba lui Boris Johnson, opace şi mai ales „prea puţin responsabile”! Decizii luate – se vede de la o poştă – sub presiune. Că este vorba de presiunea timpului, a vreunui interes ocult, este limpede că dincolo de ceea ce se spune la un moment dat nu se vede, de nici un fel, ”luminiţa de la capătul tunelului”.

Iar acum, e clar, tot ceea ce se discută şi se încearcă a se face dezvăluie un fapt cutremurător: Uniunea Europeană nu a fost pregătită pentru rezultatul referendumului din Marea Britanie!

Toţi, dar absolut toţi oficialii UE au aşteptat anunţarea rezultatului visat de ei, aşezaţi comod în fotolii luxoase, pufăind din lulele imaginare şi lăudându-şi, fiecare, aroma cafelei pe care tocmai au comandat-o la barul „instituţiei”. Că e pe gratis…

Aşa se face că Junker iese şi spune una, apoi Tusk zice altceva, măscăriciul de Hollande o ia şi el pe arătură împreună cu prietenul său, premierul italian iar când să zici că o să ai parte de un moment de linişte, vine coana Merkel şi-i tună în microfoane că aşa nu, dar nici altfel nu!

Cum să explici că, vinerea trecută, doamna (încă) cancelar zicea că nu-i nici o grabă cu deschiderea tratativelor pentru ruperea contractului cu Marea Britanie, iar peste nici o săptămână, tot dumneaei să o dea la întors şi să zică, răspicat, că nu, nu e nimic de discutat, să facă bine David Cameron să vină, să-şi ia jucăriile şi să plece?! Unde e discernământul, unde e dreapta judecată de care e atâta nevoie în aceste momente?

Ei bine, şi atunci cum să nu-i dai dreptate englezului – indiferent de vârstă, de preocupări sau de apartenenţă socio-economico-culturală – care a ales să părăsească o structură ce nu-i inspiră decât, în cel mai bun caz, neîncredere?! De ce ar mai contribui la susţinerea financiară a unei „uniuni” care este orice altceva, numai o adevărată „Uniune”, nu?

În numele dreptului de a participa, activ şi conştient, la deciziile privind exercitarea puterii, poporul a ales în Marea Britanie. Cu o majoritate confortabilă.

Este clar:  votul nu a fost atât de mult unul „pentru” cât unul „împotriva”. Împotriva Uniunii Europene! A celor care (se fac că ) o conduc!

Şi ce să însemne asta din perspectiva celorlalte state membre, într-o intervenţie viitoare.

Silviu Rațiu

Iunie, 2016

Share Button

comentarii

Leave a comment

Captcha Captcha Reload

apiland.ro

Mai multe din Editoriale

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Site-ul apare in Directorul Kappa Stiri Ziare